Poezie Mire iubit

Mire iubit



Mire iubit, ce eşti plecat,

Să pregăteşti o casă,

Cât va avea de aşteptat

Iubita ta mireasă?



Când vei veni cu-al tău alai,

S-o iei pe-a ta iubită,

S-o duci pe minunatul plai

În casa-ţi pregătită?



Grăbeştete şi vino iar,

N-o mai lăsa-n veghere!

Nu vezi că zorile apar?

N-o lăsa să dispere....



Adeseori pe faţa ei

Se vede întristare,

Şi-atunci prin ceaţa lacrimei

Te strigă cu ardoare:



- Iubitul meu ce ai plecat

Să pregăteşti căminul

De ce nu vii la mine-odat’

Ca să-mi opreşti suspinul?



Mire, tu ştii, inima mea,

De tine-n veci este legată,

Şi chiar de-mi pare clipa grea,

Ştiu, paşii tăi spre min’ se-ndreaptă.



Ce minunată zi v-a fi,

Când vom fi împreună.

Când aşteptarea s-a sfârşi,

Lua ne-om ziua bună.



Noi vom zbura pe-aripi de vânt!

Şi-n ţara ta sosiţi,

Legaţi prin sfântul legământ

Vom fi pe veci nedespărţiţi.