Poezie Emaus

M-ai întâlnit pe drumul spre Emaus

Când coboram de tot dezamăgit;

Nu-nţelegeam de ce aflam repaus

Din graiul Tău în sufletu-mi trudit.



Ştiai că mi s-au stins speranţe sfinte,

Ştiai că îndoiala m-a cuprins,

De-aceea mi-ai redat iar zel fierbinte

Şi iar lumina dalbă mi-ai aprins.



Erau momente calde şi divine

Şi retrăiam iar stările dintâi.

Dar, ajungând, văzând că pleci, străine,

Ţi-am zis, în casa mea să mai rămâi.



Ai acceptat şi ai cinat cu mine

Când în sfârşit, Isus, Te-am cunoscut.

Mi-ai fost străin, acum îmi e ruşine

C-atâta drum nu Te-am recunoscut.



Din calea deznădejdii ce coboară

Iar spre Ierusalim m-am reîntors

Şi spun celor răpuşi de vreo povară

Cum m-ai aflat pe ea, slăvit Hristos.



De-atunci, mereu treci călător prin lume

Căutând pe omul frânt şi-ndurerat…

Şi tu , mergeai spre moarte şi genune

De nu-ntr-o zi Isus Te-ar fi aflat.



De mergi şi tu dezamăgit la vale

O voce sfântă te va asalta

Deschide inima, e Domnul, frate,

Să intre şi cu tine va cina.