Poezie E noapte, este frig afară

E noapte, este frig afară

Supt plapumă-I atit de bine

Și întrebarea vine iară

Cine-aș fi fot eu fără Tine



Mă-ntreb unde-aș fi fost acum

În timp ce eu vorbesc cu Tine

Probabil pe al vieții drum

Ce poată firei doar rușine



Mă-ntreb ce ai găsit în mine

Căci desfrînată-mi era viața

Dar am găsit pe cruce zile

Ce m-au purtat spre a Ta Față



Mă-ntreb chiar necesar a fost

Ca să-L jerfiți pe Fiul Tău

Dar întrebarea-i fără rost

Căci Tu-ai iubit, iubești mereu



Mă-ntreb de ce atît de mulți

Sînt ce-i ce merg în neștiință

Se urcă pe a lumii munți

Dar eu te rog de-ngăduință



Mă-ntreb și vreau ca Tu să știi

A mele-s multe întrebări

Răspuns găsesc în ce-i ce-s vii

Și văd doar binecuvîntări



Este plăcut să stau de vorbă

Cu Tine Dumnezeul meu

Căci Tu îmi pui săgeți în tolbă

Și mă conduci spre Cer mereu.

Amin!