Poezie N-am știut...

Înaintam oricum, spre nicăieri

Căci nu știam ce-i „înainte”

Credeam că viața stă-n plăceri

Și liniștea-i doar în morminte...



N-aveam urechi pentru „chemări”

Nici ochi pentru căi sfinte

Și nu știam nicicum ce desfătări

Se află-n Sfintele Cuvinte...



O, nu știam de slava cea de sus

Și de umblare prin credință,

Nu am știut deloc că viața e Isus

Și nici ce-nseamnă biruință...



Pierdut-am mult vremea în „piață”

N-am știut de via Domnului,

N-am știut c-aici încă de dimineață

Se lucră...Și asta-i voia Lui...



Credeam mereu așa, că neștiința

E doar un lucru neînsemnat...

O, nu știam că poate curma viața

Încă-ntr-un mod neașteptat...



Nu-L cunoșteam pe Dumnezeu

Nici Sfântă Mântuirea Lui

Și nici ce fericire poți avea mereu

De stai în brațul Domnului...



De nu mi-ar fi ieșit și mie-n cale

Slăvitul Domn Isus Hristos

Ca să mă scoată din a morții vale

Aș fi pierit pe veci ca păcătos!



Sunt viu acum, căci Domnul Isus

Trăiește-n viața mea

Și El mă înalță zilnic, tot mai sus

Ca slava Lui s-o pot vedea.



Sunt viu căci Domnu-I minunat

Și S-a-ndurat de mine,

Al morții chin, pe cruce a-ndurat

Ca să mă ia în brațele-I divine.



Zaragoza 02/09/2012

de Ioan Hapca (Ionică)