Poezie Doamne, când vei reveni...

Doamne, când vei reveni…



Doamne, când vei reveni pe nori aşa dupa cum e scris

În Scriptură, cartea sfântă, după cum şi-nsu-Ţi, ai zis,

Se va-mplini marea dorinţă ce prin veacuri ea străbate

Pân-la ziua cea mai scumpă, când vor fi în veci salvate

Sufletele ce-au sperat, aşteptând viaţa cea din Paradis.



Au trecut mulţimi de veacuri, şi-au înscris în al lor crug

O! lacrimi mii, prin suferinţe, de-al păcatului greu jug,

Ce prin moarte, pân-la urmă a cuprins mulţimi de vieţi

Pierzând prin îmbătrânire, misterul, al veşnicei tinereţi

Cum se pierde, pe îndelete, raza aprinsă-a oricărui rug.



Au rămas neşterse-n veacuri, dulcile, sfinte făgăduinţi

Că păcatul n-o domni, în etern, împlinind a lui dorinţi,

Şi că va fi-un timp de probă, ca lumile-n spaţii astrale

Să poată viziona, meditând c-a fost cea mai bună cale,

Cea aleasă; răul spre-a se dezvolta cu-ale sale suferinţi.



Şi-astfel, peste toate Doamne, un plan a predominat,

Planul cel de mântuire, care-n cer fusese-n calcul luat,

Plan, ce la-mplinirea vremii, când ceasu-a bătut în cer

În fiinţă a fost pus, şi-ai venit, să-l înfrunţi pe Lucifer,

Cel ce se credea monarhul, lumii întregi, ca şi-mpărat.



Şi-ai învins, purtându-Ţi crucea, pe al drumului Calvar

Când mergeai, la răstignire, spre cel mai crâncen altar,

Şi-având capu-n semn de Rege, cu coroana-mpodobit

Faţa-o brăzdau dâri de sânge, dela spini aspri-mboldit,

Din cununa împletită, ce pe frunte, o apăsau iar şi iar.



Astfel, după drama răstignirii, sus pe muntele Golgota

Ca oricărui muritor, înspre seară, au găsit repede grota

Unui mormânt nou săpat în stâncă, unde ai fost aşezat

După ce-n miresme scumpe, trupul tot Ţi-a fost spălat,

Învelit, în giulgiu şi un ştergar, reprezentau toată dota!



Era, în acel timp de durere, cea mai mare recunoştinţă

Din partea sufletelor care, demonstrau c-a lor credinţă

Astfel era-ntemeiată pe cuvântul, că ai fost acel Mesia,

Cel trimis de Dumnezeu, cum spunea-n cărţi, profeţia,

Că-n lucrarea de salvare, ca un Miel, vei veni în umilinţă.



Şi-astfel... într-a treia zi, învierea, la glasul Tatălui Sfânt

S-a produs cutremurând locul unde stăteai în mormânt,

Căci el nu Te-a mai putut ţine, fiindcă-n cruce, biruinţa

Dobândită prin jertfire, la Golgota, a-mplinit făgăduinţa

Sămânţei edenice, când blestem a venit peste pământ.



Timp de douăzeci de veacuri, în cercări de multe feluri

Toţi ce-au vrut ca să-Ţi urmeze punându-şi înalte ţeluri,

De-a urca trepte în cunoştinţe... s-ajungă desăvârşirea

Au gândit, c-ai să vii Doamne, ca să le-aduci nemurirea,

Dar în ordinea divină, orologiul, n-a bătut încă în ceruri.



Timpul revenirii Tale, Doamne, numai Tatăl ceresc ştie

Însă semnele venirii, se văd multe, în stările de-anarhie,

Prin dezastre mari şi crize, cu pierderi de vieţi omeneşti

Care pe plan social, declanşează...deprimările sufleteşti

Dovadă că nu-i departe, şi el, cu paşi repezi se apropie.



Flavius Laurian Duverna

12 februarie 2011