Poezie oare pana cand nenorocirea va fi al iei drum nenorocit

Cu mana intinsa,

tragand dupa ea cu durere inca o micuta expresie deznadajduita.

infrigurare peste alte triste umbrite momente de nefericire

se indrepta spre ce nu stie.

macabra e ziua de maine.

dar mai nedivulgat e misterul celei de acum ce i se inegreste sub ochi inlacrimati



cu talpile prin iarba uda se indreapta spre speranta ce mai dainuie in inima ei indoliata de nefericita ei situatie.

si nadejdi prealuate din comparati fara scrupule pt lumea generatiei sale.

cum pasarile au mancare,

cum toate cele ce misuna hranite sunt

si incalzite de raze solare in sarbatoare

Ochi doar mai scanteind privind odraslele cei salta in jur.

ce trist ca viitorul nu le va surade nicicum.



dar cu sufletul sfasiat si cu speranta

si dorinta legata de cel ce stele in noapte a daruit

si ce pasarelele a hranit.

si el ce pana acum tot el sa ingrijit de hrana Ce au primit.

toate speranta asta findui incredinta odata de o draguta fetita cei povesti de un Creator din etern ce poarta grija naturi si saracilor ce plang sin durere zac si pier

si totusi mila ii umple inima vazandusi fii ce un sumbru viitor le va fi

descoperit.

oare acest creator va privi in spre ei cu mai multa mila?

oare pana cand nenorocirea va fi al ei drum nesfarsit?



Si pana cand femeia de o anumita culoare

zdrentuita fara casa cu 3 odrasle tinandule pe rand in brate infometate nespalate decat de ploaie

sau intro balta oarecare.

dormind pe sub poduri cu amimale ingrojitoare.

mai plange intro lume cu o asa civilizatie, crestinitate

Si bunatati din indestulare

dar cu imoralitate fara cenzura pt faptele diferenentelor sociale.

va suferi necajitul in continuare

in lumea cu degradare progresata de omul ka atare.



toate pana in noul pamant ce va fi fara soarele coexistei noastre.

acol iubirea va fi a lor

pt ca mult au fost urati aici.

si a lor va fii mangaiere

si odihna raiului pregatit,

ei au suferit si au izbavit prin cruda ura ce semeni lor le-au oferit pe amarul pamant,

de ei asa find numit. amar pamant



dar cei cu vieti colaterale

traite ca in sarbatoare

si in ignoranta fata de josnica viata a nenorocitilor ce sufereau

la colturi fara mancare cu frigul in spinare

ce poate nu asteptau doar o moneda oarecare si o privire jignitoare

se uitau de multe ori cu jind cu lacrimi in ochi asteptand o imbratisare

o incurajare se le ofere cineva un gest doar un simplu gest de iubire

o mangaiere in cuvinte

sa le spuna de o speranta

sa li se ofere o sansa la iubire la fericire

si pace in trista inima plina de tragedie



sa le aduca imaginea mantuiri

speranta fericiri eterne

in raiul ce prevestim in biserici

si in al nostru colectiv crestin

sa le oferim sanse la iertare

la eliberare de obiceiuri murdare

sai aducem la crucea lui isus

sal cunoasca sa primeasca a lui iubire

si noi sa fim exemple in traire



cand vor intreba cum e isus,

cum arata sa il aratam in noi

si sa vada ca domnul e aici in inimi sin fapte

sa ne oprim sa le povestim nenorocitilor

ce bucuria siau traito cersind plangand suferind

sa ne oprim o clipa sa le povestim de izbavire

de a lui isus iubire

si de raiul care vine