Poezie Comoara ascunsa

Nici nu-mi mai socotesc de-acum o vina

C-am blestemat adesea in surdina

Acest pamant pustiu, fara lumina,

Caci am gasit ..intr-un tarziu...in lumile de tina

Ascunsa intr-un Bot de lut, o comoara divina!





Mi-am ispravit de-acuma cautarea,

Razbind prin tot ce mi-a captat vederea,

Prin gratii care-mi stimulau placerea

Spre crucea Sa mi-am ridicat privirea

Iar trupul Sau insangerat mi-a revelat iubirea.





Iubirea Sa de prieten si frate

Mi-a dovedit-otrecand prin moarte,

Iar chinurile indurate toate

Pentru ale mele fapte vinovate

Sunt argumentele unei iubiri nemasurate.





Din clipa in care ochii mei vazura

Iubirea Sa cea fara de masura ,

Iubirile potrivnice cazura

Rebeliune si dispret si ura

Lasara locul pentru o noua si vesnica faptura.





Nascut din spasmul suferintei Sale,

Alerg cu bucurie pe-a credintei cale

Si strabatand a umbrei mortii vale

Voi raspandi mireasma vietii Sale.

Pentru ca-ntreg pamantul sa-I inalte osanale.

Amin!