Poezie Ceaţa lumii

Ceaţa lumii



Biblia avertizează, învăţandu-ne mereu

Că cel rău ne dă târcoale şi răcneşte ca un leu.

Ne-ar distruge intr-o clipă,nimicind a noastră viaţă

De aceea să ne prindă,vrea să ne atragă-n ceaţă.



Ceaţa asta-nşelătoare poate face apostaţi

Chiar dintre aceia care cu mândrie spun că-s fraţi.

Luaţi seama că semnalul de alarmă se porneşte,

Ascultaţi vă rog mesajul,care tuturor vorbeşte:



Trăind vremea de pe urmă,aţi uitat ce-i simplitatea,

Nu vă mai atrage postul, rugăciunea sau dreptatea!

Aveţi trupe ce-n spectacol întristează a Lui faţă

Lauda e pentru fire, închinarea e în ceaţă !



În al Domnului Sion ritmul lumii vă dă tonul,

De aceea în veghere nu sunteţi şi vă ia somnul.

Nu puţini dintre ai voştri sunt în mare suferinţă,

Slujitorii n-au putere…zac şi ei în neputinţă.



Dragostea este sleită: de pe buze vă iubiţi...

Însă pe la spate adesea cu mânie vă bârfiţi.

Nu mai ştiţi ce-i părtăşia,pace nu e,nici viaţă,

Pocăinţa e formală ,iar credinţa e în ceaţă !



Vreţi trezire,roade multe,minunate convertiri

Însă dedicarea voastră e mai mult în amintiri.

Faţă de vecinii voştrii aveţi inimă de gheaţă,

Cum să predicaţi Cuvântul dacă voi trăiţi în ceaţă?



Cum să duceţi Vestea Bună dacă-n suflet aveţi URA?

Cum să-L prezentaţi pe Domnul dacă nu iubiţi Scriptura?

Mărturia e distrusă...de ruşine-i plină faţa,

Dacă nu vă veţi trezi,veţi rămâne-n veci cu ceaţa !



Fraţii mei de pretutindeni,să ne pocăim acum

Înspre Patria cerească să nu mergem orişicum !

Şi cu Domnul, şi cu lumea, nu se poate dragii mei,

Căci pedeapsa cea mai aspră va lovi pe cei mişei.



Vine Ziua Judecăţii pentru orice muritor,

Şi atunci Acel ce-i veşnic va rosti necruţător

O sentinţă zdrobitoare pentru cei a căror viaţă

Nu a fost deplin predată, ci s-au complăcut in ceaţă.



Prea târziu va fi atuncea pentru cei nepregatiţi

Pentru cei ce-n viaţa asta n-au trăit ca pocăiţi.

Va fi veşnică durerea,viermele n-a dormita,

Însă cei placuţi de Domnul, veşnic se vor bucura!



Se vor bucura aceia ce in taină s-au jertfit,

Şi cu multă bucurie pentru El au dăruit...

Nu doar banii sau averea ci chiar insăşi viaţa lor

Şi-au urmat plini de credinţă şi de zel pe Salvator.



Nu s-au bălăcit in ceaţa ce-i cuprinde azi pe cei mulţi

Nu au căutat in viaţă faima ce-o au cei avuţi.

Ei au renunţat la lume şi la poftele-i murdare,

Căci s-au alipit de Domnul şi-I slujesc cu-nflăcărare.



Astăzi până mai e harul,cât mai este mântuire

Cel de sus cu drag ne cheamă la o sfântă vieţuire.

De aceea dragi prieteni şi voi toţi ce ascultaţi:

Să ieşim din ceaţa lumii ca să nu fim condamnaţi !



Dani Scurt, Varias 06,01,2011