Poezie Om şi Dumnezeu

Ţi-ai început slujirea pe pământ

Isuse,ca un om ,muncind din greu,

Ai suferit atunci când Te-au lovit,

Că ai fost om ,nu Dumnezeu.



Cu-o pâine Tu ai săturat mulţimile de oameni,

Atunci când în pustie Te-au căutat,

Ai putut transforma apa în vin,

Că n-ai fost om,ci Fiu de Împărat.



N-ai fost recunoscut de omenire,

Deşi erai Fiul Împăratului Ceresc,

Cu pietre mulţi au aruncat în Tine,

Dar Tu ai acceptat să iei chip omenesc.



Te-ai identificat cu omul păcătos

Şi-ai acceptat pe cruce răstignirea,

Tu n-ai fost om ,ci Dumnezeu,

Căci în cer avut-ai nemurirea.



Ai suferit pe cruce ca orice tâlhar,

Ai acceptat să fi lovit,scuipat

Şi,dacă Tu pe cruce ai rămas,

Au crezut că om eşti,nu-mpărat.



Puteai oricând de-acolo să cobori,

Căci Tatăl Ţi-a lăsat acea Putere,

Dar,pentru om şi-a lui multe păcate,

Ai suferit aşa mare durere.



Ai ştiut ce-nseamnă să trăieşti cu Tatăl,

Căci în Prezenţa Lui ai fost mereu,

De-aceea-i suferit atâtea patimi,

Să-mpaci pe om ,pe veci,cu Dumnezeu.



Ai murit pe cruce şi-ai fost îngropat

Ca un simplu om,nu ca un Împărat,

Dar ai înviat a treia zi în gloria cerească,

Că eşti Dumnezeu,nu fiinţă omenească.



Te slăvim în veci Mântuitorul nostru

Că Te-ai dezbrăcat de slava cerască

Şi-ai luat chip de om ,murind în locul nostru,

Ca acei ce cred,veşnic să trăiască.