Poezie Prezenţa divină

Sufletul meu Te –nalţă, al rugii mele Domn

Inima mea îţi cântă, iar ochii nu au somn

Când înţeleg iubirea, ce-n cuie Te-a ţinut…

Nu pot şoapte străine, viclene să ascult.



Un dor adânc mă leagă, de Tine pe vecie

Iar susurul Tău blând, mi-aduce bucurie.

Îţi simt prezenţa sfântă în tot ce mă-nconjoară,

În frunza care pică, în pasărea ce zboară,



Te văd în sori şi stele ce-aprind bolta cerească

În seva care face o plantă ca să crească,

În pasărea ce cântă, în apa de izvor,

Şi în zăpada albă pe coama munţilor…



În trestia clătinată de adieri uşoare,

În unda ce se scaldă în razele de soare,

În toate ce încântă prin măreţia lor

Eu văd un Arhitect atotstăpânitor.



Eu văd în toate braţul puternic şi slăvit

Ce ţine universul cu graţie construit

Te văd o, Doamne mare, în tot ce-i mai măreţ

Şi-s bucuros să ştiu ca-n ochii Tăi am preţ.

Amin