Poezie Golgota (4)

Isus înspre Golgota, sub cruce aplecat

Urcă cu greu Calvarul de vina-ţi apăsat…

În trup adânc El simte, a morţii apropiere,

Nici suspina nu poate de groaznica durere.



Puterile Il uită, obrajii îi pălesc,

Cât sunt de cruzi aceea ce-n treacat îl lovesc…

Cu câtă răutate cuvinte de ocară,

Rostesc spre-Acela care din cer veni să moară.



Se uită-n jur şi vede cum tot se prăbuşeşte,

Privirea îşi înalţă şi simte c-ameţeşte …

Şi cade iar, si pietre genunchii îi rănesc,

În jurul său soldaţii mai tare Îl lovesc…



A cerului tristeţe în ochi I se răsfrânge,

Norii se trag în lături, întreaga zare plânge…

Chiar soarele se-ascunde după un nor fugar

Să nu mai vadă chinul si groaza din Calvar…



I-acoperit de răni, şi-I plin numai de sânge

Şi simte-ncet cum trupul sub lovituri se frânge.

Mulţimea Îl huleşte , pe-al lumii Salvator

Ce-a frânt a morţii lanţuri şi-a fost învingător.



A luat asupra lui păcatul omenirii,

Şi ne-a dat nouă-n schimb garantul mântuirii!

Amin