Poezie Alifia

Alifia



De nu treci, de nu alergi,

De nu stai, de nu cobori,

De nu faci, de multe ori,

Sau nu vrei sa te masori,



Te ocupi numai de tine,

Si-ti dai aere crestine.

Ai in toate compromis,

Sau o fire ca de vis.



Lupti sa te ti cat mai tare,

Treci de altii pe carare,

Sau apesi sa te ridici,

Cum vrea muschii tai aici.



Ori nu lupti sa te omori,

Cu lucru de multe ori.

Ca se poate altceva,

Ce iti zice inima.



Doar sa fi in pas cu ei,

Si sa iei zalog ce vrei.

Pentru tine, e o joaca,

Si ai gura ca o toaca.



Nu iti pui oglinda-n fata,

Sa te vezi de dimineata,

Care-i scopul tau in viata,

Sub a altora povata.



De vezi dincolo de stele,

Pasi tai nu-s printre ele,

Numarati sa fie pusi,

Si de altii apoi adusi.



De acei ce-s cetateni,

Ai Stapanului osteni,

Care au purtat solia

Ca incepe vesnicia,



Sus pe plaiurile sfinte,

Ce exista dinainte,

Si care sunt minunate

Si de Domnul sfant pastrate,



Sa ne lase sa intram

Si in ceruri noi sa stam

Cand se gata zilele,

Scrise-n toate filele,



In Cartea Vietii adevarata,

Ce in Biblie arata.

Dar mai este o scapare

Si o bresa in lucrare,



De arati ca tie-ti pasa,

Ca sa ai in cer o casa,

Cu Domnul in vesnicie

Sa traiesti in bucurie.



De cu zori cantand cu drag,

Ca ai fost luat pe prag

Si tu printre cei alesi

Si de jos la cer culesi.



De mai stai vei regreta,

Zilele se vor scurta,

Apele s-or inrosi,

Stelele se vor sfarsi.



Vor fi clipe aratate

De acum jos cumulate,

Cu a cerului urgie

Ce pe pamant o sa fie.



De n-asculti cum se cuvine

N-ai sa scapi si tu crestine.

De nu vezi si adevarul

Sa-L accepti ca vine Domnul,



Ca doar El e Calea stramta,

Si e viata-n Mana sfanta.

N-ai sa te strecori de stele

Sa zbori dincolo de ele,



Spre ai Tatalui locas

Ce asteapta mintenas.

Sa deschida portile

Sa primeasca tortile



Candele pline de ulei

Incadrate daca vrei,

Intre mii de altele

De rasuna vaile.



Te sileste pe carare,

In a Domnului lucrare.

Cere sa capeti de sus

Alifie cum a spus,



Domnul ca ne va trimite,

Si vor veni sigilate,

Sa fie ajutorare

Pentru popor pe carare.



Ca acel ce se caieste

Si pe Domnul il primeste,

Vindecare va avea

Si pe Domnul va vedea.



Dar se cere pregatire,

In a Cerului ostire,

Cu sfintii de pe pamant,

Ce asteapta suspinand,



Pe Isus din vesnicie,

Ca la ei curand sa vie.

Deci sa ceri tu alifia,

Ca sa fie doctoria,



Pentru ochi si pentru gat,

Sa vezi ce sa faci si cat.

Unde sa iti pui tu pasul,

Care sa iti fie glasul.



Pe cine sa Il cinstesti,

De cine sa te feresti.

Cand se termina si vine

Domnul, sa te ia pe tine.



Amin