Poezie Învaţă să-L cunoşti pe Dumnezeu

Învaţă să-L cunoşti pe Dumnezeu

Că El nu este numai bunătate,

Ci este şi un foc mistuitor,

Care pe păcătos îl arde.



E o sabie cu două tăişuri

Ce nimiceşte tot ce-n cale

Nu se apleacă-n umilinţă

Şi n-ascultă vorbele Sale.



E-un Dumnezeu răzbunător,

Ce pedepseşte cu asprime

Orice cuvânt rostit în pripă,

Făr-a avea înţelepciune.



Este un Dumnezeu gelos,

Ce nu vrea altor dumnezei

Să le slujeşti şi să te-nchini

Şi să-ţi pierzi astfel anii tăi.



Învaţă să te temi de Dumnezeu,

Căci poate anii tăi să-i curme-ndată,

Are putere peste vii şi morţi

Şi nu se schimbă niciodată.



Este de o mare tărie,

Păcatul El îl pedepseşte,

Dar păcătosul de se-ntoarce

Cu dragoste El îl primeşte.



Nu-şi ia Cuvântul înapoi,

Odată ce El l-a rostit,

Chiar veacuri de vor tece peste el,

La vremea lui va fi îndeplinit.



Învaţă să-L iubeşti pe Dumnezeu,

Nu doar pentru că este bunătate,

Ci şi pentru că este drept

Şi judecă pe fiecare cu dreptate.



El nu poate să fie păcălit

Cu-a noastră umilă-nfăţişare,

Căci inima El o cunoaşte

Şi ştie ce e-n fiecare.



Deci,cât mai eşti pe-acest pământ,

Învaţă să trăieşti în ascultare,

Că Dumnezeu e bunătate,

Dar e şi o mare văpaie.



Căci cu cel bun El se arată

Bun şi iubitor,

Dar pe cel rău îl nimiceşte

În foc mistuitor.