Poezie Ce iarnă cumplită...
Scrisa de: 
Ion_Marcel
Ion_MarcelVizualizări: 53
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/9608-ce-iarn-cumplit]Ce iarnă cumplită...[/url]
Ce iarnă cumplită cu nopţi glaciare,
Îngeaţă pământul de soare lipsit,
Întreagă fiinţa îşi caută salvare
La focul din vatră ce arde mocnit
Cu limbi de lumină şi dor de uitare.
E noapte şi vântul aleargă grăbit ,
Adună pe cale troiene spre cer,
O-ntindere albă ce n-are sfârşit,
O mare de şoapte, de ger, de mister,
În care se pierde cuvântul rostit.
E frig. Şi-ntuneric. Dar inima mea
E focul ce arde aprins pentru Tine...
Mai toarnă ulei, mai adună în ea
Speranţe şi doruri, şi daruri divine,
Comoara ascunsă în dragostea Ta!
Mary
SMSNu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatNu a primit aprecieri încă!
Apreciază
dezapreciazăNu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatDistribuie pe: 
| 
| 
| 
| 
| 
| | | | | Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Ce iarnă cumplită... | Salvatorul.ro
meniu primÎn adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.