Poezie Din nou la Golgota

Din nou cu gândul dus departe

Prin vremi trecute poposesc,

Cum ai dat viaţa Ta pe-o moarte?

Isuse, cum să-Ţi răsplătesc?



Din nou ne-apropiem de vremea

Ce ne-aminteşte despre cruce

Şi-mi pun adesea întrebarea

Păcatul meu cum poţi al duce?



Cum ai putut să laşi Tu cerul

Să Te cobori pe pământ jos?

Luând pentru păcat calvarul

Ca să salvezi un păcătos?



Mi-aduc aminte de Golgota

Cum ai urcat cu greu Calvarul

Povoara mea a fost prea grea!

Dar mi-ai luat întreg amarul!



Mi-aduc aminte cum pe cruce

Te-au pironit o Domnul meu

Din Tine-a curs apă şi sânge

Pentru un om cum sunt şi eu,



Dar s-a sfârşit cu suferinţa

Ducând pân la sfârşit lucrarea

Zdrobind pe cruce neputinţa

Omului I-ai adus salvarea!



Apoi te-au pus într-un mormânt

Iar eu mergeam pe urma lor

Să văd ce-i face Celui sfânt

Fiind cam mic mergeam uşor!



Trece-am uşor printre mulţime

Find de toţi neânsemnat

Dar Tu ave-ai ceva în mine

Şi pentru Tine mai păstrat!



Atunci n-am înţeles o Doamne

De ce s-a întâmplat aşa,

Dar azi când mi-amintesc de Tine

Pot să-nţeleg lucrarea Ta



Prin moartea TA ai dat salvare

La cel ce-L caută pe Hristos

Şi-n ziua revenirii Tale

Ne vei lua de-aici de jos.



Iubitul meu ce până astăzi

Pe Domnul l-ai văzut legendă

Du-te-n trecut să-I afli urma

O vei găsii bine păstrată!



Cu mult nainte de venire

Vorbi-ta despre EL profeţii

Şi a ajuns la-ndeplinire

Ce scris a fost în sulul cărţii.



De moarte, a vorbit Isaia

Pe Domnul bine la descris;

Cum i-a văzut înfăţişarea

Cum a răbdat când a fost prins.



Nu amâna căci nu ştii ziua

Când vine Domnul cu răsplată

Grăbeşte-te să-I afli urma

Care cu sângea fost stropită



Şi nimeni nu o poate şterge

Ea va rămâne pentru veci

Pe sfinţii în ceruri îi va duce

Dacă o caută de aici.

01.02.2011