Poezie Trece anul de-ndurare, Ziua mantuirii trece

Trece anul de-ndurare, Ziua mantuirii trece

Intelege lumea oare, Ca e ceasul doisprezece?

Privesc semnele scripturii Si cei simpli si-nteleptii

Stiti ca-n forfota naturii ‘I strigatul la miezul noptii?



Stiti ca-nfreamatul de zbucium De seisme si politic

e-o trambita e-un bucium, e-un semnal apocaliptic

lui Petru la lepadare, un cocos i-a trezit firea

cati cocosi nu-s astazi oare sa trezeasca omenirea?



ce-am putea spune la toate? Ca nu avem destule semne?

Nu-s destui cocosi in noapte? Nu-s motive sa ne-ndemne?

Nu sunt semne din scriptura Azi mai mult ca-n orice timpuri?

Nu le vedem si in natura Dereglari de anotimpuri?



Apele nestapanite Contrar tehnici avansate

Bolile nesabuite Prabusiri de aparate

Gaze cu toxicitate, genocidele umane

Crimele organizate prin vehicule capcane



Neamuri de veacuri unite prin a dragostei sudura

Le vezi astazi imvrajbite, pana la moarte-aprinsi de ura

Si nu-I lege si nu-s foruri sa mai vezi ca-I poate strange

Mai degraba vad favoruri, in varsarile de sange



Din cele cinci continente intr-o zi macar din luna

Inatalnita-m noi moment, sa zicem ca-I o zi buna?

Ori de apa ori de focuri, ori taifumuri pe oceane

Ori rascoale pe alocuri Dar zilnic ne fac cicane







ori ni-icerul in atentii ori pamantu-n terpidatii

ori sunt perturbati curentii de atatea comflagratii

din tara soarelui rasare, pan’ la tarmuri mexicane

cati cocosi ne canta oare prin seisme si vulcane?



Priviti continentul negru, sau Libanul, Israelul

Care stat il vezi integru, pe unde-a trecut macelul

Catesi in zilele noastre zise chiar razboaie sfinte

Au lasat in urma zester orfani, vaduvi si morminte



Priviti natia crestina e la culme formalismul

Cei ce tin scriptura-n mana nu-I intrece paganismul

In zis-a crestinatate te-grozesti ce vezi acuma

Stari de imoralitate cum era ieri in sodoma



Isi permit traiul vietii printr-un spirit usuratic

Malahi si sodomiti sunt pretextul democratic

Nu mai poarta nici o teama, nici de legile naturii

Nici de tata, nici de mama, nici de spusele scripturii



Multumiti ca au hartia, si ca i-ai scris crestin inca

Fa-I sa-si vada temelia, ca-I pe nisip, nu-I pe stanca

Se falesc cu ‘naintasii, ca-ntre ei ar fi giratul

Pot face c ear vrea urmasii, ei pe el il au garantul



Sau sa privim spre fereastra, sa lasam pe alti-n pace

Sa vedem in casa noastra Domnului ce nu i-ar place

Priviti cele cinci fecioare, sa vedem si a lor crezuri

Cati stau astazi in picioare, trecuti prin botezuri?



Cati au starea caldicica, nici in clocot, si nici rece

In credinta lor pitica poate n-au nici toate zece

Cati in timpul rugaciuii neavand ulei in vase

Fumega ca si taciunii, trei cuvinte somnoroase

Si pentru ca n-au uleiul, nici s-asculte n-au rabdare

Si-au facut doar obiceiul de-a venii la adunare,

Dar sun primii la cartire, la murmure si l-acuze

Cand e vorba de barfire nici pastorii nu au scuze



Si cand vin l-adunare in masini si pe rutina

Ori ca-ntarzie prea tare, ori ca vin numai la cina

Ieri veneau apostoleste, prin noroaie facand salturi

Astazi nu se osteneste in masini si pe asfalturi



Ieri veneau nici ca le pasa de iudele securiste

Astazi stau pasivi acasa, privind filme si reviste

Alti-si au idolii in conturi, caritase, loterie

Alti-n filme, alti-n sproturi, alti-n bisnitarie



Faptele de necredinta, de le-arati le neaga intr-una

n-au mustrari de constiinta, ca apa inghit minciuna

cati se roaga, si cati canta, cati striga pe Domnul TATA!

Si ei n-au haina de nunta, si de-o au, o aau patata



Astia sunt curetii noptii, ce-au patruns in adunare

Foarte multi le sunt adeptii, si in ruga si-n cantare

Muzica de altadata, ce-aprindea-n adunari focul

E numita demodata, modernista-I tine locul



Stiti ce spune viitorul, dupa cum azi se insista

c-au sa intoxice poporul cu o muzica rockista

cine sunt acestia oare? Ce de idolii sun atrase

nu sunt cele cinci care n-au ulei in vase?



Nu sunt muste, tantari oare, care strica undelemnul?

Nu sunt pofte-n-selatoare, pentru care-l pierzi pe Domnul?

Fratii crestini ce va framanta, a raspunderii povara

Asta e credinta sfanta ce credinta sfanta, ce parintii ne-o lasara

Asta-I focul bucuriei, ce sparg tobe si timpane

Unde-I harul melodiei, ce-alunga duhuri satane?

Nu ne vedem saracia, ne falim numai cu forme

Nu suntem Laodiceia, goi, saraci ascunsi in firme



Nu nii se-ntarata duhul, ca lui Pavel in Atena

Cand vedem ‘negrit vazduhul de puterea lui satana

Nu credeti ca ar fi cazul, sa facem o juruinta,

Sa schimbam de azi macazul, ‘napoi spre vechea credinta?



Sa aprindem foc pe-altare, sa stopam lucrarea firii

Sa nu intre-n adunare uraciunea pustiiri

Si in cantece si-n ruga, si in predici sa simti focul

Duhul celui rau sa fuga in adanc unde ‘I locul



Doamne pleac-a-Ta ureche, vantul Tau din nou s-adie

Si credinta noastra veche, fa-o iaras sa ne-n-vie

Fa pe tot cuprinsul zarii sa se vada a Ta voie

Curcubeul indurarii ca sip e vremea lui Noe



Nu-ti cerem sa opresti soare, nici vreo apa, nici furtuna

Nici s-arunci un munte-n mare, ci sa faci o vreme buna

Vindeca a tarii criza, si credinta ce ne-n-vie

Mai trimite-ne-o repriza de nor, cu ploaie tarzie



Si imbraca-ti cu putere toti slusbasii si argatii,

Dupa cum nevoia cere Sa invinga goliatii,

Vrem eroi ca ghedeonii Ca Debora sa se-nasca

Ca david ca si samsonii pe toti rai-I sa-I starpeasca



Tu ti-I istoria in mana, randuiesti vremi si soroace

Noi am vrea Doamne sa vina numai vremi de har si pace

Dar noi stim ca porumbelul asteptat ca si de Noe

Cand privim azi Israelul n-o sa ne faca pe voie

Cand privim Ierusalimul, Cisiordania si Gaza

e-un semnal si nu e primul ca vin plagile si groaza

linisteste tu Hebronul, sa nu se mai verse sange

si stopeaza-Armaghedonul pana-al tau popor vei strange



Nu lasa sa fie lipsa nici unul de la rapire

Cum spui tu-n apocalispsa, noi mireasa si Tu Mire

Ah mi-e dor sa fim acasa, sa gustam mana ascunsa

Caci de dorul tau Isuse, inima ne e strapunsa



Fa dar mai curand sa vina, mult asteptatele clipe

Sa zburam spre vesnicie sub a Duhului aripe

De-asa clipe suntem dornici, fa-le mai curand sa vina

Ca sa fim pe veci statornici, cu tine in imparatie



Si-am dori aceasta tara unde ne-ai traiul

n-o lasa sa fie-afara, fa-I pe toti sa vada raiul

chiar de le-ai starnii mania, celor ce ne-ar sapa groapa

dar fa tu din Romania, o Coree-n Europa



Doamne cand veni-vei iarasi, fi salvarea tuturora

Si-acelor gasiti in tara, si-acelor din diaspora

Fa ca glia romaneasca, desi-I caldicea sau rece

Harul tau sa o-ncalzeasca azi in ceasul doisprezece



Glasul Tau plin de-ndurare, sa-l auda si nedreptii

Sa-nteleaga fiecare, strigatul la miezul noptii!









Ne cerem scuze pentru eventualele gresli de ortografie!