Poezie E frig afară

E frig afară şi cauţi un adăpost

De gerul lumii să te ferească,

Dar unde să găseşti un suflet milos

Care-n casa lui să te primescă?



Să te iubească aşa cum eşti,

Să nu se uite la înfăţişare,

Să te poarte pe aripi îngereşti,

Într-un locaş plin de căldură şi soare.



Există în ceruri un Dumnezeu,

Care doreşte să te încălzească,

Să te ajute să-L cunoşti pe Fiul Său

Şi-n Împărăţia Sa să te primească.



Să-ţi topească inima-ngheţată,

Să te încălzească la pieptul Său,

Să te-ajute să-L cunoşti ca Tată,

Ca Stăpân şi Creator al tău.



Iarna pe pământ e trecătoare,

Trece-un anotimp şi vine altul,

Dar,de sufletul ţi-e îngheţat,el moare

Şi te-aşteaptă-n veşnicie iadul.



Cât de bine-i în cer s-ai un Tată,

Cât de minunat e al Său Rai,

El pe oricare suflet îl iartă,

Deci,cere-ţi iertare,ce mai stai?



Cum se duce-un anotimp şi vine altul

Aşa trec şi anii vieţii tale,

Cât mai eşti aici şi-asculţi Cuvântul,

Omule,întoarce-te pe Cale!



Nu lăsa Cuvântul sfânt al vieţii

Pe lângă urechea ta să zboare,

Căci,se poate ca acum să fie

Pentru tine ultima chemare.



Când vei fi în Cer cu Dumnezeu

Nu mai poţi lua vre-o hotărâre,

Cu ce-ai ales aici,sau bun sau rău,

Vei trece dincolo-n nemurire.



Ai trăit o viaţă chinuită,

Rob al celui rău ai fost mereu,

Nu va fi o clipă fericită

Întâlnirea ta cu Dumnezeu.



Vei vedea Cartea vieţii deschisă

Şi în ea scrise păcatele-ţi grele

Şi,de nu mijloceşte Isus,

Vei rămâne tu în veci cu ele.



Şi vei fi degrabă aruncat

În iazul de foc şi de pucioasă,

Vei plânge acolo ne-ncetat,

Că n-ai vrut să fi cu Dumnezeu acasă.



Dar nu dispera,mai ai o şansă,

Viaţa-ţi pe pământ nu s-a sfârşit,

Renunţă la viaţa păcătoasă,

Crede în Isus şi vei fi mântuit.

Amin