Poezie Destinul (1)

Destin



Strans-am la-nceput Cuvantul

Cat mai tare sa-L pastrez,

Cu lacrimi mari udam pamantul

In clipa sfanta de botez.



Nu am stat la indoiala,

De ce ma va astepta.

Caci stiam de-a lumii fala,

Ce mereu ma ispitea.



Si cararile umbroase

Ce cuprindeau vaile,

Se faceau mai luminoase

Cand urmam eu caile.



Si arsita devenise

Un cosmar de netrecut.

Cat de dulce si racoare

Se facea la inceput.



Dar nu era pe cale,

Nici un loc de poposire.

Numai unde arata,

Indicatorul de servire.



Au trecut anii departe

Incercari au fost pe mine.

Cel rau cauta sa ma opreasca,

Ca sa n-ajung pan" la Sine.



Dar aveam a Lui putere,

Si in vis m-atentiona.

Nu putea ca sa ma prinda

Vrasmasul ce ma urmarea.



Gand razlet ce azi ma face

Sa am lacrimi printre pleoape,

Recunosc c-a Lui iubire,

Mi-a fost far in neagra noapte.



Nici un fir, nici o scanteie

Nu trecu de-al Sau control.

Puternicul val pentru mine

Il facea piatra sau namol.



Cand ma gaseam in prag de moarte,

Ingerul venea la mine.

Din picaturi de sus sa lase,

Undelemn sa-mi faca bine.



Si in brate ma urcase

Pe stanca sus, la adapost.

Ziduri intregi El prabusise

Ca sa ma scape bucuros.



N-a fost vis, nici intamplare,

Ce face Domnul, va ramane,

Intiparita printre semeni

Prin Cuvantul Sau in lume.



In destinul ce ne-a dat

Cu fiecare mai schimbat.

La unii este scris jertfirea,

Si altii plang cautand iubirea.



Domnul face sa nu pierdem

Directia drumului spre El.

Si la capat, sa ajungem,

Langa Isus Emanuel.



Pana atunci, de ale firii,

Sa alungam dragii mei frati.

Sa nu jucam in hora lumii,

Nici in pacate anorati..



Suntem ai Lui copii trecuti

In Carte scrisi cu Mana Sfanta,

Si la sfarsit ne asezam,

Cu El in cer la a Sa nunta.



Acesta e al nostru scop,

Sa fim cu Isus in marire.

Deci sa luptam cu mai mult foc

Ca va veni al nostru Mire.



Amin