Poezie Să fii creştin cu-adevărat!

Sunt mulţi creştini în lume ce doar îşi spun" creştini"

Însă trăirea lor nu-i una creştinească...

Privesc cu nepăsare la tot în jurul lor

Şi au uitat ce-nseamnă să ierte, să iubească!



Ei merg pe calea largă...alături de cei mulţi

Şi firea-i stăpâneşte, păcatul îi subjugă,

Dar tot mai trag nădejde că într-o zi, cândva,

În ţara veşniciei şi ei or să ajungă...



Amarnic se înşală! Când "eu-l" e la cârmă

Isus nu are loc...şi pleacă întristat,

Priveşte cu regret la cei ce cad pe cale

Seduşi de falşi profeţi, minciună şi păcat!



Dar încă nu-i târziu! Mai este timp de har

Cât inima mai bate în pieptul muritor

O şansă mai există să-ţi ceri umil iertare

În Faţa Celui Sfânt, Etern Mântuitor!



În marea Lui Iubire din groapă te va scoate

De vii cu pocăinţă şi sufletul curat!

Abia atunci poţi spune cuprins de fericire:

"Sunt fiu a Lui Cristos, creştin cu-adevărat!"



Vulcan-02-09-2012

Mary