Poezie S-a înfipt păcatul mult

S-a înfipt păcatul mult, adînc

În inima acestui veac

Se-aud în noapte cei ce plîng

Fără speranță, fără leac



Se leagă rana singerindă

Cu falsa profeție

Și ceea ce-i se spune rîvnă

E-a răului robie



Se rupe trestia ce-i frîntă

Și se urăște mila

Iertarea numai este sfîntă

Se face doar cu sila



Se-ndepartează astai harul

Din casa cu-al Său Nume

Se muluțumesc toți cu amarul

Ce stăpinește-n lume



Și din credință azi se face

Profit după profit

Cînd turma Domnului azi tace

In noapte părăsit



,, Trezire vrem" strigăm azi tare

Dar așteptăm un altul

Să-nceapă, căci rușinea-i mare

Si numai știm sabatul



Nu mai privim la cea dintăi

Iubire preacurată

Ce ne-a făcut să fim copii

Din mila Sa de Tată



Avem un ecuson creștin

Dar fără nici un nume

Și doar cu el azi ne mindrim

Mergind in rind cu lumea



Care se uită si privește

Și se întreabă ,, Cum?"

Nu este el ce ne vorbește

Despre-al credinței drum



Atunci care e adevărul

Caci totul pare sfînt

Doar încă că mai ținem,, mărul,,

În mîini, din el mușcînd



Amin!