Poezie cainta (2)

Ce sunt eu, un chip de lut

Sa poruncesc ce vreau sa fie?

Ce sunt eu, un praf in vant

Ca sa aleg doar ce-mi convine?



Descopar atitudini foarte ciudate

In fiinta mea de-o vreme...

Si nu sunt bune, sunt constienta

Dar inima mea vrea sa te cheme.



Da! Am gresit in multe feluri

Si-mi pare rau atat de mult

Ca nu m-am increzut in Tine

Ba m-am razvratit mai mult...



O, iarta-ma o Tata Doamne

Ce am facut , nu este bun

Ca am cazut la mic obstacol

Dar ce o fi de-o fi mai mult?



Imi e rusine sa ridic privirea

Sa te privesc ca altata data...

Ca mi-ai fost mereu alaturi

Si te-am simtit ca imi esti Tata.



Da, m-am simtit pe a Tale brate

Piciorul de cadere l-ai pazit

Si-acum la mica incercare,

Uita-te ca m-am si poticnit.



Nu vreau sa fiu pipernicita

In credinta pe a Ta cale

Ci vreau sa cresc si-n umilinta

Iti cer acum iar indurare.



Priveste la a mea slabiciune

Si fa-ma tare acum in ea,

Caci sunt copilul Tau o Tata

Sa fii marit in viata mea.