Poezie Mamei (1)

Am deschis ochii să descopăr lumea

Când trupul tău n-a încetat să geamă...

Mă speria lumina din-prejur,

Te-aş fi strigat pe nume mamă!

Te-aş fi strigat...dar nu ştiam să strig,

Te-aş fi atins...dar tu erai departe.

Am plâns atunci şi m-ai luat la piept

_izvor de viaţă mirosind a lapte_

Eu te iubeam dar nu ştiam s-o spun,

Tu mi-o spuneai dar nu înţelegeam

Nici vorbele, nici şoaptele de-alint

Când tristă te-ntrebai de ce plângeam...

De-atâtea ori mi-ai alinat durerea

Şi ai vegheat duioasă somnul meu,

An după an ai mijlocit în şoaptă

Rugându-te la Tatăl Dumnezeu.

Ai fost cu mine-n fiecare clipă,

M-ai învăţat ce-i bine şi ce-i rău,

Iubirea ta m-a sprijinit în viaţă

Şi ma-nvăţat ce-nseamnă Dumnezeu.

Mă iartă mamă pentru tot ce-a fost,

Pentru durerea ta şi plânsul meu,

Acum când ştiu că m-ai iubit

Când ştii că te-am iubit mereu!



Mary