Poezie Trei fii

Trei fii veneau de pe pământ

În faţa Tatălui cel Sfânt.



I-a întrebat Tatăl:”Ce vreţi?

Căci toţi feciori dragi îmi sunteţi.”



Primul a spus:”Sfinte Părinte,

Eu cer înţelepciune-n minte.”



Îi spuse Domnul:”Bine, dragă,

Te va cunoaşte-o ţară-ntreagă



Şi-a exalta aprins o lume

În stimă falnicul tău nume.



Vei fi stimat şi onorat –

Te-oi face fiule-mpărat!”



Şi plecă fiul radiind,

Părintele său proslăvind.



Al doilea-naintă modest:

“O, Doamne, cer pe solu-acest



Să-ţi duc Cuvântul Tău etern

În lumile care se cern.



Ca orice ţară şi-mpărat

Ţie să-Ţi fie închinat,



Şi de la est până-n apus

Să-Ţi fie globul tot supus!”



“Porneşte, fiul meu iubit!

Preot de azi vei fi numit:



Vei duce Slova mea curată

La sufletele ce-O aşteaptă,



Biserici mari te-or admira

Şi-o lume-ntreagă te-a stima!”



Şi-al doilea a plecat cu zâmbet

Cu osanale-n glas şi îmblet…



Al treilea-naintă timid:

“Părinte-o viaţă am trăit



Şi de când încă m-am născut

Eu Dragoste n-am cunoscut;



Deci astăzi, Doamne, Te-aş ruga

Să-mi dai în piept Dragostea Ta.”



“Tu încă eşti copil în minte

De-mi vii cu asta înainte,



Copil în piept şi în afară

De ceri această grea povară..



Aşteaptă-un pic, poate-i gândi,

Alt dor te va învălui!”



“Părinte, în dispreţ trăiam

Prin lumea asta mă târam…



Doar ură, ură, ură, ură

Mi-era şi somn şi-mbucătură;



Pe toţi în jur ca pe haram

Cum mă urau, aşa-i uram;



Mă sufocam în rău şi greaţă,

Când, Doamne, Tu îmi de-Tei Viaţă!



Deci, Doamne, cer, dacă se poate,

De Dragoste să am de-azi parte!”



“Pe lume nu vei fi semeţ,

Ci oameni te-or scuipa-n dispreţ.



Iar tu vei plânge pentru ei

Şi de cei buni şi de mişei;



Ei te-or scuipa ca şi nebuni,

Mişeii cum şi acei buni.



Te-or izgoni din casa lor

Acei ce nu au plâns de dor.



Din temple te vor da afară

Şi te vor face de ocară.



Iar înţelepţii toţi vor spune,

Că îţi sunt minţile nebune…



Doreşti aceasta, dragă fiu?..”

“Eu Dragostea doresc s-o ştiu!”



“Te-am preîntâmpinat de grele

În gura lumii aste rele…



Acum i-a-al Dragostei pur foc,

Căci pleci în lume de-azi proroc!!!



Când toţi te-or bate şi urî,

Să ştii, că Tatăl, te-a iubi.



Şi-i trece peste orice vrere:

Ca Dragostea nu e putere!



Pe căi cu ghete sfâşiate

Tu vei trăi în Libertate!



De azi eşti şi-n a Vieţii Carte

Căci doar Iubirea n-are moarte!!!”