Poezie în puţine cuvinte

o chema Rio

nu ştia nimic despre râuri

stătea aplecată asupra pământului

o virgulă mică

am întins mâna s-o ajut să treacă peste

câmpul magnetic

am rămas amândoi încleştaţi

de parcă două planete gemene rupte la naştere

aruncate peste albe sincope

între care sute de secoli lumină puseseră uşi de iaspis

din nou se găseau

ca doi orfani despărţiţi de război

sau ca două ecluze...



o chema Evrika

stătea învelită-n mister

deşi Arhimede îi rupsese peceţile

lăsând-o să plece în alte milenii

chipul ei lăcrima în monede şi-n mottouri sacre

am chemat-o în greacă - eupneka –

s-a topit ca un fulg de zăpadă pe umărul soarelui

izbucnind în explozii...



o chema Methanoia

se născuse în mine

tăcere din care iota tăcerii vorbea

mângâia răni provocate de secetă

recipise uitate

eu o simţeam cum alunecă blând mai întâi

din inimă în colbul osteniţilor ochi

din ochi în chivotul buzelor

ca o lumină ţesută din aur



era viaţa mea

am luat-o în braţe şi-am dus-o acasă

ca pe-o relicvă pierdută în ceruri

ca pe mireasa lui Crist