Poezie Pân’ la ultima suflare...

PÂN’ LA ULTIMA SUFLARE( 2)



Cu convingere profundă pân’ la ultima suflare

Stăm cu Mirele iubit, cu-ale Lui principii clare

Nici un dram de îndoială nu admitem, nici un dram

Ne-a plantat Mântuitorul în răscumpăratul neam.



Pân’ la ultima suflare motivaţi de-un scop măreţ

Ne-ndreptăm spre apogeul unei calme Dimineţi

Când va-ncepe părtăşia fără umbre pământeşti

Şi vom intona cântarea: „Tată, ce magnific eşti!”



Până inima pulsează, animaţi de-un gând suprem

Ridica-vom steagul luptei, doar neprihănire vrem

Şi vom stinge, hotărâţi, focul forţelor contrare

Să putem rămâne-n starea care dă asigurare.



Fără nici o ezitare vom continua lucrarea

La care am fost chemaţi când avut-a loc predarea

Până flacăra vieţii arde-n noi şi dă căldură

Nu vrem alte etaloane, vrem a Cerului măsură.



Ne uităm cu nostalgie la drumul parcurs prin har

Şi vedem c-am adunat, zilnic, un mărgăritar

Iar acum s-abandonăm ce-am trimis în veşnicie?

Nicidecum! Ci emanăm aceeaşi credincioşie.



Proclamăm Cuvântul Vieţii pân’ la ultima suflare

Nu ne trebuie poveţe sau sugestii seculare

Ne-au format mesaje sfinte cu entuziasm transmise

Şi gustăm cu delectare miezul tainelor promise.



Până-n clipa când Stăpânul dă semnal să decolăm

Îi suntem ambasadori; crucea vieţii o purtăm

Ne cunoaştem datoria şi cu drag o-nfăptuim

Traiul conectat cu Cerul foarte mult îl preţuim.



gc/ 22 Ianuarie, 2011