Poezie De-ar fi... (1)

De-ar fi ca-ntreagă viaţa mea

S-o-mpart cu Tine toată,

O, Doamne, nu m-aş sătura,

Ci ne-ncetat cu Tine-aş sta

Făr’ să mai plec vreodată.



De-ar fi în rugă să m-aplec

Şi să vorbim întruna,

Tot n-aş dori ca să mai plec

Căci toate lucrurile trec,

Dar Tu eşti totdeauna.



De-ar fi să fiu cel mai lipsit

Dar să Te am pe Tine,

Aş fi atât de fericit

Când ştiu că ceru-ai părăsit

Ca să mă ai pe mine.



De-ar fi să cânt iubirea mea

Ce-Ţi port Isus doar Ţie,

Cu bucurie aş cânta

Şi-n glasul meu Te-aş înălţa

Cu drag o veşnicie.



De-ar fi să nu mai pot privi

Decât spre Tin’, Isuse,

Eu nicidecum nu m-aş opri,

Căci ochii Tăi de flăcări vii

Sunt frumuseţi nespuse.



De-ar fi să pot a-Ţi arăta

Cât Te iubesc de tare,

La viaţa mea aş renunţa

Căci astfel o voi câştiga

Pe cea dincol’ de soare.



De-ar fi acuma Tu să vii

Şi să mă duci Acasă,

De fericire aş zâmbi

Ştiind că astăzi voi păşi

În Ţara glorioasă!





24 ian. 2011