Poezie Pot cu orice vietate să convieţuiesc

Pot cu orice vietate

Să convieţuiesc

Căci,cu toate,Domnul meu

M-a pus să trăiesc.



Tot ce mişcă pe pământ,

Sub pământ şi-n Mare,

Este cu un rost creat

Şi are valoare.



Sigur,unele gângănii,

Sunt greu de-acceptat

Şi,de-aceea,noi dorim

Să moară imediat.



Nu putem să acceptăm

Nici ce e-n natură,

Sunt în mediul lor,dar noi

Suntem plini de ură.



Grabnic vrem să nimicim

Tot ce ne-nconjoară,

Numai noi vrem să trăim,

Restul tot să piară.



Dar,cel Preaînalt nu vede

Viaţa ce-o trăim ?

Şi cu noi la fel să facă,

Atunci când greşim ?



Când nu stăm la locul nostru

Şi-alergăm grăbiţi

După bogăţii deşarte,

Să fim nimiciţi ?



Când ades’ mă uit cu ură

L-aproapele meu,

Sunt de-acord să mă omoară

Bunul Dumnezeu ?



Câte rele-n viaţa-aceasta

Nu facem mereu ?

Dar câtă îngăduinţă

Are Dumnezeu ?



Noi de ce privim cu ură

Orice vietate

Şi nu ne gândim că Domnul

Le-a creat pe toate.



Cum vrem Domnul să ne facă,

Când păcătuim,

Să facem şi noi la fel

Celor cu care trăim.