Poezie Nu ştiu cum

Nu ştiu cum s-ajung la Tine,

Eşti ascuns atât de bine,

Dar ştiu bine,Dumnezeu,

Că ştii şi sufletul meu.



Sunt căzută rău de tot,

Să mă ridic nu mai pot,

Dar tot stau şi mă gândesc

Că-n Tine nădăjduiesc.



Ochii-n sus eu mi-i ridic,

Dă-mi ajutor doar un pic,

Nu-ţi cer mult,dar ştiu că poţi,

Din mocirlă să mă scoţi.



Fiul Tău e lângă Tine,

Mijloceşte pentru mine,

Al Său sânge El şi-a dat,

Să mă spele de păcat.



De aceea Tată-Ţi cer,

Să mă ajuţi să nu pier,

Să-mi dai viaţă pe pământ,

Să nu ajung în mormânt.



Dar mai cer,o Dumnezeu,

Să vindeci sufletul meu,

Ca să nu ajung în iad,

De Tine să mă despart.



Veşnic eu Te voi lăuda,

Te voi binecuvânta,

Şi voi spune tuturor,

Că n-ai lăsat ca să mor.



Că eşti plin de îndurare,

Şi-ai aşteptat cu răbdare,

Să mă-ntorc cu pocăinţă

Şi să Te rog cu căinţă



Să mă ierţi că am greşit,

Că-ntâi la Tin’ n-am venit,

Că am vrut singură eu

Să-mi salvez sufletul meu.



Acum ştiu că nu se poate,

Că am un duşman de moarte

Şi doar Tu l-ai biruit,

Pe cruce când ai murit.



De aceea ,cât voi fi,

Pe Tine Te voi slăvi

Şi voi spune tuturor

Că n-ai lăsat ca să mor.



M-ai salvat şi-Ţi mulţumesc,

Câte zile mai trăiesc

Şi atunci când n-oi mai fi

În veci cu Tin’voi trăi.