Poezie Răpirea (4)

Răpirea



Ceru-ntreg străluce de lumină vie

Chiar în plină noapte totu-i luminat

Iar pe nori se arată cu a lui solie

Mirele cel sfânt Domn şi Împărat!



Trâmbiţe răsună tare-n depărtări,

Cei ce au peceta zboară spre Isus!

Părăsesc pământul pentru alte zări

Aşa cum profeţii prin Cuvânt au spus.



Morţii din morminte ies acum afară,

Îmbrăcaţi în slavă, şi în nemurire!

Au trăit în Domnul iar acuma zboară,

Către alte plaiuri, către fericire!



Oştile se adună, cerul străluceşte!

Când pe nori apare Prinţul cu alai,

Omenirea acuma, iată se trezeşte!

Vai! Există toate, iad şi cer şi rai!



Disperaţi aleargă fără de nădejde,

Cei rămaşi, care au un legământ...

Au înţeles acuma că raiul se pierde,

Dacă nu asculţi, în totul de Cuvânt!



Supărare mare! Toţi realizează

Că pierdută-i şansa de-a intra în cer,

Ranguri şi averi, iată nu contează,

Că-ntr-o zi acestea, toate ard şi pier!



Se aud regrete, plânset şi durere,

C-au pierdut chemarea, minunatul har

C-au trăit prin fire şi nu prin „Putere”

Iar acuma totul, totul e-n zadar!!



Amin

Zalau, Ianuarie 2011