Poezie Bucuria mantuirii

Bucuria mântuirii



*****

Când lacrimi fierbinţi brăzdează obrazul

Şi inima în piept îşi schimbă macazul

Spre orizontul zorilor nemuritoare,

Atunci cerul întreg fi va-n sărbătoare.



Că un suflet pierdut a fost găsit,

Şi pe păşunea verde azi a poposit.

Bucuria mântuirii va cânta,

Imn de Slavă, Domnului va înălţa.



Nu te teme de vor veni valuri de valuri,

Nu vor trece de ale Lui Isus maluri.

Rămâi neclintită ca stejarul pe munte!

În rugă fierbinte, Domnul o să te asculte.



Chiar dacă noaptea pare să te cuprindă,

Flacăra iubirii în tine, Isus o s-aprindă.

Şi lumina risipi-va încercarea amară,

Căci vederea îţi va fi din ce în ce mai clară.



Hristos cunoaşte amarul şi chinul,

El este balsamul, Ţi-alină suspinul.

Veghează asupra zilelor Tale,

Te ocroteşte cu aripile Sale.



Când visele tale vor geme ruinate,

Bucură-te, c-ai scăpat de vise deşarte.

Sub lespedea ne-mplinirii, lasă-le să rămână,

Căci visele nemuriri Domnu-n tine o să pună.



Nu lăsa vântul necredinţei să şoptească,

Şi-n tine îndoială să clădească.

Ţine-ţi credinţa în Isus ancorată,

Şi nimeni şi nimic n-o să te despartă,



De Cel ce aduce a zorilor dimineaţă,

De Cel ce pune în tine, eternă viaţă.

El e Tăria ta, Stanca, Un loc de adăpost,

E Vegheatorul care, nu doarme în post.



Amin!