Poezie Rugă de Mulţumire

Rugă de Mulţumire



Îţi mulţumesc, o, Doamne bun, în primul rând, că exist,

Şi-n urma binecuvântării, asupra omului, de pe pământ

Tu m-ai creat, dându-mi viaţa, prin voinţa-Ţi şi Cuvânt,

Iar în Hristos, mi-ai pus 'nainte, modelul cel mai altruist,

Standardul cel mai înalt, ca prin credinţă, s-ajung sfânt!



În harul Tău nespus de mare, când ziua, a fost potrivită

Tu m-ai chemat din valul lumii, cu căile-i întortocheate,

M-ai scos din valea umbrei morţii, cu porţile întunecate

Şi-a mea privire-ai îndreptat spre Jertfa cea neprihănită,

Ce sus pe cruce la Golgota, Şi-a dovedit iubirea-n fapte!



Şi-ntr-adevăr, o Doamne bun, Tu grija Ţi-ai manifestat

Faţă de sufletu-mi înfrânt, sub cea mai grozavă-apăsare!

Atunci când dezolat eram, când mă gaseam în disperare,

Când nici-o şansă nu vedeam, asupra mea Te-ai aplecat

Şi-o rază caldă de speranţă mi-a strălucit, spre-nviorare!



Credinţa atunci, mi s-a-ntărit, că peste-oricâte, încercări

De-ar fi să trec în pătimire, de-asupra lor e-a Ta putere,

Ce controlând toate, dirijează, putând aduce mângâiere

Chiar şi în ultima speranţă, celui trecut prin strâmtorări,

Ca şi-o mireasmă alinătoare, turnată încet peste durere.



O, Doamne bun îţi mulţumesc, că-n clipe de deznădejde

Când orice plan se năruieşte ca un castel de cărţi de joc,

Ce l-ai purtat cu drag în suflet crezând ca va fi cu noroc,

Când totul e-un vis spre neant, şi altceva nu se-ntrevede

Atunci Tu intervii zicând: ,,Trecută-i proba, cea de foc!”



Şi cât de scumpă a fost ştirea, după-ncercarea survenită

Când cineva m-a căutat fără să ştiu, cu glasul întrebător:

- N-ai vrea ca să primeşti vestea, ca un susur mângâietor,

Ce viaţa ar putea să-ţi schimbe, într-o orientare diferită?

Şi-n dragoste, mi-ai dăruit, cel mai scump înger, păzitor!



El zi de zi, şi ceas de ceas, în viaţa-mi tristă, zbuciumată

M-a însoţit, m-a sprjinit, mi-a fost alături!... Cand cercări,

Asupra mea ele-au pornit, prin furtuni mari şi provocări,

M-a susţinut, în lupta dusă, mi-a dat curaj, şi nici-o dată

Nu m-a abandonat pe cale, în orice vremi, si-mprejurări.



De-aceea-Ţi mulţumesc, o, Doamne Sfânt cu precădere,

Că una dintre datorii primordială, de-a arăta recunoştinţă,

Este, pentru purtarea de grijă, că-n mila-Ţi şi buna voinţă

Tu poţi veni-ntr-ajutorare cu-al Tău balsam peste durere,

La orice suflet ce Te strigă, cu lacrimi sincere-n credinţă!



Flavius Laurian Duverna

23 ianuarie 2011