Poezie În căutarea Iubirii...

Păşind cu gingăşie în cruda-mi tinereţe

De-un dor adânc cuprinsă, am căutat iubirea,

Dar nu ştiam că-n lume sunt mii şi mii de feţe

Ce-ascund necruţătoare, în spate, amăgirea.



Şi-am alergat adesea să aflu împlinire,

Să-mi umplu golul tainic, să scap de el odată,

Dar nu ştiam atuncea că pân’ la fericire

E-o cale de durere, cu lacrimi presărată.



Gustând amaru-i rece şi falsa ei privire,

Am regretat văzându-mi greşita alergare

Şi-am înţeles pe urmă că dragoste, iubire,

Nu poate să existe în lumea trecătoare.



Dar tocmai când decisesem ca să-mi sfârșesc căutarea,

M-a întâlnit deodată un prinţ cu ochi de stele

Şi fără să-mi vorbească, luându-mi întristarea,

Privi cu bunătate spre temerile mele.



El m-a luat de mână şi mi-a-ntărit fiinţa

Mi-a pus pe buze zâmbet şi-n inimă cântare,

M-a învăţat iubirea, nădejdea şi credinţa,

Şi mi-a sădit în suflet o pace-atât de mare!



Iubirea Lui senină, măreaţă, minunată,

M-a copleşit cu funii de har şi mângâieri

Şi-n bucurie sfântă schimbata-mi viaţa toată

Născând în mine ţelul eternei primăveri.



De-atunci El mi-e iubitul şi n-am să-L las vreodată,

Căci altă fericire nu pot să mai găsesc,

El mi-a umplut tot golul cu slava Lui bogată,

De-aceea totdeauna pe El am să-L iubesc.



19 ian. 2011