Poezie MĂRTURISIRE (6)

Marturisire

de Octavian Sarb



Nu desarta mangaiere,

Pentru sufletu-mi zdrobit,

O Lumina ,el imi cere,

Ce din ceruri a venit.



In jurul meu e intuneric,

Totul zace in ruina,

Toti imi spun ca-i ezoteric,

Gandul care-acum m-anima.



Cum, ca viata asta e frumoasa,

Si, ei se bucura de ea,

Doar o minte-ntunecoasa

Are perspectiva mea.



Au uitat de-acele zile

In care-am fost in fruntea lor?

Si, s-au sters acele file

In care-am fost ca un motor?



Cand, la masa, impreuna,

Ne-ntreceam in bauturi,

Sticle goale ce-ncununa

Vrednicia noastra-n guri!



De-ar fi azi sa povestesc

Toata viata ce-am trait,

Cati n-ar spune ca-nfloresc

Sau ca le-am imbrobodit?



Martor este Dumnezeu

Ca eram vrednic de moarte,

Dar a luat-o-n locul meu,

Dandu-mi a Sa libertate!



Libertatea de-a iubi,

Prin Fiul Sau, tot ce e sfant,

Slava Lui! ca-n cer voi fi

Cu cei ce cred, al Sau Cuvant!



Oradea 04 Ian 2011.