Poezie IONA (1)

O pildă cu mare tîlc,

Dezbătută în Scriptură -

Despre Iona mult s-a zis,

Să avem învăţătură.



El era prooroc evreu

Şi cuvîntul îi vesteşte:

"Scoală, du mesajul meu,

La Ninive, azi vorbeşte!"



Dar Iona fugi la Tars -

Gîndi el, - cît mai departe

De faţa lui Dumnezeu

Milă nu cumva să-arate.



Şi cu banii lui plăti

Preţul la călătorie

Dar furtuna greu izbi

Ca şi o mare urgie.



El dormi pe gînduri dus

Nici nu-i pasă de pieire,

Căci fugea de Dumnezeu

O! vai, ce nenorocire!



Unde crezi că ai putea

Ca să fugi de sfînta-I faţă?

Nicăieri nu vei putea,

El e tot ce e viaţă!



Şi cirmaciul cînd s-a dus

Să-l scoale cu disperare,

Îi zise: "Tu stai ascuns,

Ce dumnezeu ai tu oare??



Cine eşti, de unde vii?

Spune-ne, ce meserie

ai, şi unde vei fugi,

Căci ne rupe grea urgie!



Şi la sorţ îndată-au tras

Să vadă cine-i de vină.

Sorţu-adevaru-a scos

Căci Iona, nu face bine.



Atunci Iona le-a zis: "Bine,

Aruncaţi-mă pe mine,

Furtuna s-o potoli

Valul se va liniştii!"



Şi aşa-au făcut îndată

Şi cu frică-au constatat,

Iona era vinovat

Căci vîntul n-a mai suflat.



Dragii mei, şi-n vremea asta

Sunt atîţia "Iona", iar

Care fug pe alte căi

Şi cheltuiesc în zadar.



Deseori zic cu trufie:

"Nu ne pasă ce-o să fie!"

Şi se-ascund-n a lor păcate,

În rele şi-amare fapte.



Nu se tem căci vine-o zi

Cînd valul s-o înteţi

Şi nu mai este vreun paşte

Să-l salveze fără veste.



Rîd şi zic des, cu trufie:

"Nu ne pasă c-o vecie

Ne vom chinui mereu

Departe de Dumnezeu!"



Ce durere, ce amar,

Alergat-au in zadar

Chiar de-au mai făcut şi bine

Răul pus-a stăpînire.



Nu lua cu ironie

Cînd auzi sfînta solie

Chiar la omul cel mai rău,

Du frate, mesajul Său!



Spune ce-ai primit de sus

Azi cu pace şi iubire,

Nu fugi că-n lume-s,

Lucruri ce El nu le ştie.



Într-o zi te vei întîlni

Cu Acel din veşnicii

Şi-orice vorbă, orice faptă,

Vor veni la judecată.



Nu cîntări cu mînie

Mila Celui din vecie

El vrea orice păcătos,

Să se-ntoarcă la Hristos.



Azi, compătimeşte frate

Şi fugi în grabă de păcate

Nu fugi de Dumnezeu,

Căci e Salvatorul tău!



Iată, că aspectul dat,

Mintea ne-a mai luminat

Să nu mai fugim mereu,

Departe de Dumnezeu.



Iona! azi, de Îl auzi,

Luptă - glasul a-mplini!

Vine-o zi cînd în zadar,

Mai suspini tu după har.

Amin