Poezie Izvor Etern de Viaţă!...

Izvor Etern de Viaţă!...



O, Doamne Sfânt, Izvor Etern de Viaţă şi lumină,

Miracol Nepătruns, de-a noastră minte mărginită,

Mister nedesluşit şi tainic, al cărei balanţă-nclină

Spre infinitul veşnic al puterii-n forţa cea Divină,

Aşa ai fost şi în etern vei fi în gloria nemărginită!



Fiinţă nepătrunsă-n planuri în opera Ta creatoare,

Tu-atunci când zici se face, şi numai prin Cuvânt

De porunceşti, îndată ia fiinţă inestimabila lucrare

Ce-n spaţiu şi în timp îşi reia locul prin grandoare,

Mărturisindu-Te ca Arhitect şi Creator Preasfant!



O, Tu, cel ce deţii misterul creării vieţii din neant,

Singurul Stăpân al veşniciei fără-nceput şi sfârşit,

Privind la-atotştiinţa Ta, îmi pare-un gând gigant

De a pătrunde în enigma, nucleului divin frapant,

Şi-a cugeta la Ea observ că spiritul, devine umilit!



În vasta-ntindere Universală a lumilor deja create,

În cosmosul cel triumfal, cu sori, şi cu sisteme vii,

Străbate forţa Ta supremă, prin legi clare aşezate,

Ca în veci să dăinuiască, pe principii, de dreptate,

Demonstrându-se-n cohorta, atâtor mii de galaxii!



O, Infinitate Maiestuoasă, sublimă şi Necunoscută

Ce în limbajul omenesc, nu e cuvântul de-ndestul,

De-a Te numi-n prerogative, pentru-a fi umplută

Măreţia şi puterea, ce strălucesc din opera făcută,

În faţa ei, mă văd un fir de colb care pluteşte nul!



Spiritul meu e-aşa de mic în încercarea de a tinde

Să afle cât mai mult, din minunile mari, creatoare,

Ce mă uimesc când meditez că nu le pot cuprinde

În frumuseţea lor desăvârşită ce veşnic se întinde

În Universul cel superb, plin de sfânta Ta lucrare!



O, Doamne Sfânt, Creator Desăvârşit al armoniei,

Ce-n Universul fără margini, Tu legile-ai orânduit!

Pentru fluida linişte-a măririi, ai lăsat zorii bucuriei

Să-Ţi cânte, în gloria eternă, pe plaiurile veşniciei,

Căci mare eşti prin preştiinţă în tot ce ai binevoit!



În faţa Ta, Nemărginită-Nţelepciune, mă proştern!

Micimea minţii mele, se pleacă-n scumpă adorare,

Îngenunchez, şi-n rugăciune, gândurile îmi aştern

Recunoscând că sunt făptura Ta şi-ai drept patern,

Asupra-mi, prin creaţie întâi, şi prin răscumpărare!



Flavius Laurian Duverna

19 ianuarie 2011