Poezie DIN SPLENDOAREA TA (1)

15.01.11,15,59



Din splendoarea Ta,



Când priveşti în taină,întreg Orizontul,

Zăreşti perfectiunea Ta,şi tot pământul,

Lumina,prin care soarele ne străluceşte,

Şi Bolta înstelată,ce în toate te uimeşte.



În natura,care pe toţi ne-nconjoară ,

Ai pus Isuse,marea-Ţi Ta comoară,

Şi-n apele ce-ncalea-i lină izvoresc,

Tu ai pus viaţă,căci şi ele Îţi vorbesc.



În câmpia plină de frumoasa-i verdeaţă,

Ai pus lanul grâului,cu gust de dulceaţă,

Pentru ochiul plăcut ce în zare-l priveşte,

Şi pământul care zi de zi bobul îl rodeşte.



Isuse drag, Tu în fiecare floare,

Ţi- ai pus în ea multă splendoare,

Chiar şi-n ciripitul de păsărele,

Tu,Ţi-ai pus dragostea în ele.



Nimic nu-i din Mâna Ta greşit,

Căci pe toate,cu iubire le-ai zudit,

Frumuseţea ai pus-o Isus în toate,

Atât în cer,pe pământ,cât şi-n ape.



Din splendoarea Ta,ne-ai modelat,

În minte şi în ochi,lumină ne-ai dat,

Dragostea Ta, pe veci să o simţim,

Şi numele Tău mereu să-L slăvim!



Amin!