Poezie Doamne, Dumnezeul meu! (1)

Doamne, Dumnezeul meu!





*****

Stăpânul Universului albastru,

În suferinţă sufletul mi-e greu,

Smulge-l din al robiei castru.

Doamne, Dumnezeul meu!



La Tine gândul meu se-ndreaptă,

În rugăciune-nalţ spre Tine glasul,

De la Tine sufletu-mi aşteaptă,

Pacea ce-n Tine are făgaşul.



Umple-mi zilele cu soare,

Şi nopţile scaldă-le în stele.

Fii Turnul meu de scăpare,

Epistola vieţii mele.



Viaţa mea în întristare,

Trecută prin suferinţă,

Doar în mângâierea Ta, are,

Odihnă prin credinţă.



Hrană-mi dai prin Cartea Vieţii,

Şi-mi ştergi lacrima durerii.

Îmi dai înviorarea dimineţii,

Alungând norii întristării.



Nimeni nu îmi vede chinul,

Şi nici glasul nu-mi ascultă.

Numai Tu, Prea Sfânt, Divinul,

La durerea mea, se uită.



Numai Tu, eşti vie nădejde,

In clipele mele, cele mai grele.

Numai ochiul Tău, Doamne vede,

Chinul luptelor mele.



Numai Tu, ai milă, Doamne.

Dumnezeul meu, Cel Mare!

Numai ochiul Tău nu doarme,

Şi veghează l-a mea salvare.



Amin!