Poezie Psalm de dor

Psalm de dor



Doamne,

mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!

Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,

dar parcă nu-ncape-n cuvinte...

E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante

care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,

neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze

pentru un zbor spre înalt

sau undeva spre o zare albastra care,

pânâ nu de mult părea aşa de străină...



Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,

s-ar preface-n curcubeu...

Dacă ar ieşi pe alta,

s-ar face ramură de măr înflorit...

Dacă ar ieşi prin alta,

ar deveni susur blând de limpede izvor

ca lacrima de dor...

Ieşind prin alte ferestre,

s-ar face o adiere cu miresme

de trandafiri

şi lăcrimioare...

...Iar prin altele ieşind

s-ar preface-n cântec de harfă,

sau doină de fluier jelind...



...O, Doamne,

mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!

Vino şi sparge colivia sufletului meu!

Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!

...

O, Doamne, îţi mulţumesc!

Ştiam că vei veni degrabă!

Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,

atât de aproape toată zarea albastră,

tot Cerul!!!

Ştiam că îi vei aduce cu Tine

Pe toţi ai Tăi...

Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii...



Ştiam că zbaterea păsării rănite

Se va preface-n psalm,

Un psalm de dor,

de dorul de-Acasă,

un psalm aşa de plăcut

când îl putem murmura împreună,

Eu cu Tine, Doamne,

şi cu ei, cu fraţii mei...