Poezie A n a l i z ă

"Fiindcă după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu

dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva

legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului

care este în mădularele mele. " Rom. 7 v 22-23





Sunt curată-n în gânduri uneori

Şi... deşi am o năvalnică fire,

Cuvintele-mi sunt calde deseori,

Însă am... restanţe mari la iubire



Atâtea intenţii bune avut-am pe drum!

Dar iubire şi fapte... atât de puţine

Ce visuri măreţe sfârşit-au în scrum!

Privind înapoi... îmi este ruşine.



Se zbate-n mine-o lume întunecată

Cu pofte, cu plăceri şi cu dorinţi,

Care vrea să iasă... să se arate,

Constrânsă, tace şi strânge din dinţi.



E un amestec de sfinţenie şi noroi,

În lăuntru-mi sunt două lumi diferite...

Care luptă mereu în continu război,

Să scoată la suprfaţă idei şi oferte.



Şi ce amarnic... voi plăti odată

Atâta amăgire ce în mine am produs.

Atâta neveghere, fire nepredată,

Vorbărie goală, un „eu” nesupus.



Urlă marea, munţii se despică

Timpu se grăbeşte, e spre asfinţit

Depărtarea arde, sfinţii se ridică...

Doar eu stau pe loc... tot nepregătit!



Amin

Zalău,20 dec. 2010