Poezie Rasuna trambita

Rasuna trambita si-alunga ceata dimprejur

Rupand tacerea care mai zace-n spaima, inca...

E vocea Mielului Preasfant, iar ei o stiu:

Copiii Lui vor merge acasa.

A incetat spada sa mai lupte,

Izbanda e a noastra!

Si-acum, raniti, cu haine rupte, obositi

Iesim unul cate unul de sub adapost

Si nu-i nimic sa ne mai stea in drum,

Pentru ca stim: lupta nu a fost in van,

Iar ochii nostrii inlacrimati

Sunt singurii care mai au cuvinte...

Putem acum sa-I alergam in brate,

Sa-i spunem ca, desi cuprinsi de frica,

Am inaintat in lupta, dar cu ochii inchisi...

Ca sa-L vedem pe El la capatul drumului.