Poezie Indemn la inchinare

Trecura norii si un Soare

Pe bolta nalta se ivi

Cu-n zimbet larg facu o chemare

Peste vazduh dealuri cimpii



Si incet un freamat timid parca

Se auzi dinspre cimpii

Si ca raspuns incet pornira

Colinele pline de vii



Se alaturara muntii falnici

Si codrii cu mindria lor

Venira iute cu pasi grabnici

Finetele cu zestrea lor



Nu se lasara mai la urma

Nici lanurile aurii

Si cu sfiala in rind pasira

Izvoarele cu sclipiri vii



Cu-n vuiet lin si atit de tandru

Oceanele au spus prezent

Si marile in acel cadru

S-au asezat intrun ritm lent



Si riurile serpuite cu valul lor

Blind si domol

Se aliniara linistite

Ca-n fata unui mare tron



De sus si stelele venira

Cu cai lactee si calesti

Sfiosi si tremurind sosira

Luceferi pazitori ceresti



Sosi acum si blinda Luna

Sfioasa cu lumina iei

Se alatura chiar linga Luna

Si Closca cu puiutii iei



Si mii de astre fara nume

Planetele cu a lor sistem

Se asezara incet tacute

Invaluite in mister



Se aliniara incet grupate

Formind un semicerc teatral

Si asteptind parca incordate

Ca Soarele sa de-a semnal



Si ca un sol al bucuriei

Se inclina spre cei chemati

Lasind mii raze de lumina

Sa joace printre invitati



Apoi cu toti se prosternura

In fata unui Prea Inalt Tron

Si-n cet se auzi-n surdina

Venind din slava un viu ton



Incet,cu toti se ridicara

Dregindu-si parca vocea lor

Si toti privirile-si naltara

Spre cel cei Domn al Domnilor



Un imn de slava incepura

De glorie,inaltator,

De lauda si de marire

Slavitului Domn Creator



Se intrecea in armonie

Creatia in felul iei

Slavind c-o sfinta melodie

Pe Cel mai Mare dintre zei



Salta in spume valul marii

Iar vintul fluiera prin munti

Se intreceau in largul zarii

Ciripitorii de prin lunci



Tot cerul era in cintare

Si bolta parca lua foc

Sclipeau di ce in ce mai tare

Pe rind si toate la un loc



Cinta si codru aprins din frunza

Si stincele vechi de granit

Cinta pustia si-a iei oaza

Naltind in zari nori de nisip



Izvorul s-auzea mai tare

Lasindu-si vechiul clipocit

Iar lanul cuprins de cintare

Cinta cu foc din greu-i spic



Cuprinsi de vraja minunata

De imnul sfint inaltator

Cinta gradina cea udata

Cinta si stratul plin cu flori



Insiruiti pe linga drumuri

Cintau copacii cu-n viu ton

Si zorile cu-n dulce murmur

Slaveau pe Domnul Domnilor



Priveam in duh aniversarea

Natura toata se inchina

Si-n gindu-mi incolti intrebarea

Lipseste oare cineva?



Scrutind atent tot universul

Vazui cu teama un loc gol

Si m-apuca deodata plinsul

Caci era locul pentru om...



Catam cu agonie mare

Sa-l vad sa-l chem la inchinat

Si l-am zarit pe cai astrale

Dar importanta nu mi-a dat



Privind mai jos vazui o gloata

Pe un stadion cu zeci de mii

Si-am alergat acol degraba

Si le-am vorbit de vesnicii



Le-am spus veniti la inchinare

Creatia ii cinta-n cor

Tot universul e-n cintare

Veniti caci locul vost e gol



Dar spre mai marea mea mirare

Pe rind incet m-au parasit

Si am pornit spre adunare

Crezind ca acol oi fi primit



Dar n-aveau timp de-a mea chemare

Programul era pregatit

Aniversari predici cintare

Chemarea mea n-au auzit



Si prabusit atunci in duhu-mi

Slabit si trist si dezolat

Chemarea mea se prefacuse

Intr-un plins jalnic disperat

......................................

Trezit acum din a cea stare

In care-n duhu-mi am trait

Lansez din nou acea chemare

Veniti la cel ce ne-a iubit



Veniti alaturi de natura

Ne chiama stelele sclipind

Ne chiama crivatul ce urla

Ne chiama un fluture zburind



Toata creatia ne indeamna

Spre locul sfint de inchinat

Ne chiama azi o voce blinda

Isus Hristos crucificat



Lasati a lumii amagire

Ingrijorari ce-n valuri vin

Spre cer indreapta a ta privire

Si laudal pe Cel Divin



Caci El e acela care stie

Durerea si povara ta

Si-ti schimba plinsu-n bucurie

De te increzi in jertfa Sa



Lasati pentru un moment lumea

Si-n cint sa ne unim cu toti

Sa-L proslavim ca si natura

Pe Cel ce-a inviat din morti.