Poezie Locul meu

Eu mă duc să vă pregătesc un loc (…) ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:2-3)



Tu m-ai iubit încă de la-nceput,

De când zideai, rostind imperative,

O lume din nimic, din nevăzut,

Iar pentru mine, cel creat din lut,

Edenul numai din superlative.



Da, pentru mine modelai splendori

Într-o nemăsurată bogăţie

De zumzete, arome şi culori,

Dar cea mai preţioasă-ntre comori

Era neprihănita-Ţi părtăşie.



Mi-ai dat Edenul, locul minunat

Ţesut din dragoste doar pentru mine;

Ah, cum am putut fi aşa ingrat

Păşind, prin răzvrătire, în păcat

Şi despărţindu-mă de Cer, de Tine!



În bezna-n care-apoi m-am adâncit

M-am contopit prin trudă cu ţărâna

Din care eu eram alcătuit,

Udând-o cu sudoarea, istovit,

Şi lacrimile ce umpleau fântâna.



Tu m-ai iubit însă neîncetat

Şi mi-ai propus o nouă întâlnire

Aici, pe-un deal spre care-am alergat

Cu toată vina mea împovărat,

Să fiu iertat privind...la răstignire.



Te-ai dus apoi, al Golgotei erou,

Şi poate m-ar fi doborât furtuna

Dacă n-ai fi promis, ca un cadou,

Că mergi să-mi pregăteşti un loc, din nou,

Să fiu cu Tine pentru totdeauna.



Să fiu cu Tine iar, ca la-nceput?

O, Doamne, zbor cu dor aprins în mine

Către splendori cum omul n-a văzut

Şi mintea lui încă n-a conceput.

Mi-e dor, Doamne, mi-e dor! Mi-e dor de Tine!



Amin

Vulcan, 13 ian. 2011