Poezie Strainul (3)

Străinul



La uşa ta stă Cineva şi bate...

E mult de când îl tot auzi bătând

iar uneori în miez de noapte

ţi s-a părut c-auzi şi şoapte

a om plângând şi suspinând cu dor

de parcă se frângea un zbor

în bezna de afară.

Încearcă să-ţi aduci aminte

când s-a-ntâmplat întâia oară...

Sânt ani de-atunci...

Ai vrut să afli ce e viaţa

şi cine e napoia ei ascuns,

doreai răspuns la misterioasa ta-ntrebare

şi taina se făcea mai mare

şi mai adâncă se făcea

cu fiecare ziuă şi noaptea ce trecea.

A bătut încet...

părea mai repede un foşnet

de parcă vântul se juca pe-afară...

Îţi aminteşti?

Ai tresărit şi-ai întrebat din prag cu teamă:

"Cine eşti?"

iar El a şoptit cu voce joasă

şi glasul îi părea un cânt:

"Eu sunt Acel ce sunt

şi-aş vrea ca să mă laşi în casă!"

"Acel ce eşti...Am auzit de tine...

Mi-a spus cândva bunica o poveste

despre Acel ce-a fost si este

şi mi-a mai zis că El va fi

şi-atunci când toate s-or sfârşi...

dar am crezut că-s doar poveşti

făcute pentru cei mai mici"

Şi glasul Lui de dincolo de prag

l-ai auzit şoptind cu drag:

"Te-ai înşelat,

doar mă auzi că sunt aici,

iar dacă nici aşa nu poţi să crezi

deschide uşa să mă vezi!"

"E prea târziu ca să-ţi deschid străine

mai vino altădat la mine"

şi l-ai lăsat în noapte-afară...

Când ţi-a bătut la uşă a doua oară

erai cu viaţa la răscruce

şi-aveai nevoie de-ndrumare

căci trebuia să-alegi o singură cărare

din cele multe ce-ţi stăteau nainte.

Sunt sigur că-ţi aduci aminte...

Te-ai apucat să-ntrebi pe fiecare

sperând c-o fi vreunul să te-ajute

şi să-ţi arate drumul bun

dar după-atâta alergare

erai tot la răscruce-n drum.

Atunci l-ai auzit bătând din nou

dar vocea îi era schimbată...

părea să fie un ecou

venit din noaptea-ntunecată:

"Prietene, sunt Eu, Acela care vine...

am mai trecut odată pe la tine...demult

...Mai ţi-aminteşti?"

"Tu eşti Străine?"

l-ai întrebat prin uşa încuiată

"Da eu"

"Şi ce doreşti?"

"Nimic...decât pe tine...

M-ai căutat şi m-am lăsat găsit,

ai întrebat de Mine şi-am venit

să-ţi pun balsam pe rana ce te doare"

"Deci mi-ai adus răspunsul la-ntrebare?

Abia aştept ca să mi-l spui...

Hai zi-l odată!"

"Dar cum? Aşa prin uşa încuiată?

N-ar fi mai bine să descui?

Ne vom putea vedea şi auzi mai bine..."

"Să îţi deschid?

...Dar e deranj la mine

şi vezi şi Tu că e târziu afară...

Ce-ar fi să treci în altă zi

şi să-mi vorbeşti atuncea iară?"

Când a venit a treia oară

l-ai alungat aşa cum ai goni un câine

cu vorbe de ocară şi dispreţ

iar El ţi-a spus cu-amărăciune:

"Cum vrei, dar am să vin şi mâine

Orice mi-ai face şi orice mi-ai spune

n-am să te las că eşti de preţ...

Şi cine ştie...poate-odată

venind să-ţi bat din nou la poartă

te voi vedea că mă aştepţi în prag

şi-ai să mă chemi în cas" cu drag!"