Poezie Fintina!

Pe drumul cel aspru sub umbra de nor

Prin arsita zillei toride

Mergea prin pustie o gloata un popor

Pasind insetati pe glia ferbinte

Cu murmur adesea si scincet mocnit

Prin praful stirnit de copite

La Beer in pustie poporu a oprit

Sa-si stimpere setea cumplita



Tisneste fintina! poporu a cintat

Si Moise-si infipse toiagul

Si ceilalti din frunte cu toti l-au urmat

Fintina tisneste! precum alta dat

Si stingene jarul !



Pe drumul cel aspru sub umbra de har

Prin arsita lumii perfide

Cu lupte suspine incercari si amar

Cu setea si dorul de tine

Opriti in pustie cu inimi de jar

Privind spre Fintina cea vie

Infige! O Doamne toiagul de har

Si udane-a inimii glie



Tisneste Fintina! cintam insetati

Si dorul din piept ne alina

Cu cinste-ti cintam in juru-ti plecati

Adapa inca o data pe cei insetati

Cu apa-ti divina



Slavita Fintina! cu cinsteti cintam

Din tine au baut in vechime

Poporul Israel si astazi noi bem

Din harul ce curge din Tine

De arsita grijuri si lupte uitam

Ne cureti de-a lumii vechi tine

Si iarasi putere ne dai sa mergem

Spre locul etern limanuri divine



Tisneste Fintina! Cu toti azi cintam

Si lasa sa curga suvoaie

Iar inimi de piatra in piept de avem

Prin harul de sus ce nu-l meritam

Acum le inmoaie



Tisneste in inimi si lasa al tau har

Trezire si inviorare

Si dane prin Duhul iertare in dar

C-an ziua mareata pe a cerului mal

Sa stam in picioare!

Numeri cap.21 v.16-18.