Poezie Dormea pe-o bancă

Dormea

Pe-o bancă ,

Într-un parc ,

Fiind întins pe-o parte ,

O sticlă goal-având sub braţ

Dar era , totuşi ,

Om cu carte.



Soţia i-a murit , demult ,

Şi a rămas cam … singurel

Iar băutura-l consola

Dar era … vai de el!



Noi ne-am oprit ,

Chiar lângă el ,

Şi ne-a venit

Un gând frumos:

Să-i strecuram un bileţel -

Şi pentru el murind Hristos!





Pe invitaţie am scris

Un număr ,deci, de telefon ,

Iar omul nostru ne-a sunat ,

Curând , pe interfon.



Aşa frumos

Ne-a mulţumit …

De-atunci, ne-am împrietenit

Şi omul era

Nelipsit ,deci,

De la şcoala lui Hristos

Ce l-a schimbat

Aşa frumos.



*



Vino şi tu la şcoala Lui ,

Şi oful tău Lui să i-L spui

Iar El povara-ţi va lua

De griji te va elibera

Şi îţi va fi

Mult mai uşor

C-Un astfel de Mântuitor!