Poezie Şapte mii de bărbaţi

ŞAPTE MII DE BĂRBAŢI



„Dar voi lăsa în Israel şapte mii

de bărbaţi, şi anume pe toţi cei

ce nu şi-au plecat genunchii

înaintea lui Baal şi a căror gură

nu l-au sărutat.”(1 Împăraţi 19:18)

****************************

Şapte mii au fost în ţară

De bărbaţi ce-au hotărât

Să trăiască viaţă clară,

Să respingă ce-i urât.



Cu lumea să se-ncuscrească?

Nicidecum! Aveau în ei

Râvna cea dumnezeiască

Ş cucernice idei.



Dacă mulţi căzut-au pradă

Unor fantezii lumeşti

Şapte mii dădeau dovadă

De trăiri neidoleşti.



Mii şi mii fără ruşine

Pe Baal îl adorau

Dar în stările divine

Şapte mii se implicau...



Să sărute chipul care

Semn de crez nebun era?

Nu! Ci-a lor credinţă tare

În lucrare îi ţinea.



Când vedeau cum se închină

Mulţi la feţele de lut

Ei cereau de Sus Lumină

Căci din Lege au ştiut,



Că-ntr-o lume de fiinţe

Gârbovite de păcat

Doar pioasele cerinţe

Pot produce rezultat.



Pe altarele minciunii

N-au pus foc ci le-au distrus,

Pe terenul misiunii

Duh din slavă au adus.



Nici un dram de şmecherie

Nu era-n gândirea lor

Ci erau o mărturie

Într-un răzvrătit popor.



Valuri mari de-ameniţare

Spre bărbaţi, mereu, veneau

Dar în sfânta-ncredinţare,

Zilnic, ei se-adăposteau.



Nu Ahab dădea putere

Celor şapte mii – curaţi

Ci-ntr-o dulce adiere

De Duhul erau purtaţi,



Şi cutreierau o ţară

Prinsă tare-n păgânism

Apăsată de-o povară

Ce crease fanatism.



Prin cetăţi lăsau solie

Ce lumini din Cer avea

Şi ştiau cine-i Ilie

Şi ce gând curat purta...



Şi loveau fără cruţare

În corupţii, mită, jaf

Spre a da eliberare

De-al nelegiuirii praf.



Şapte mii doreau să vadă

Sfântul Cod implementat

Ca poporul să nu cadă

Din păcat în alt păcat...



Ca o ţară să ia seama

La tot ce e drept şi pur

Şi să n-o cuprindă teama

Când duşmani sunt prin-prejur.



****

Şi-azi nevoia e acută

De bărbaţi şi de femei

Care de Stăpân ascultă

Şi-i înfruntă pe atei.



E nevoie de-o lucrare

În care păstori pioşi

Să vestească ce oroare

E să cauţi alţi hristoşi,



Să vestească milioane

Despre jertfa ce s-a dat

Ca acei ce au icoane

Să le-arunce-n vid – îndat’...



Şi doar crezul în Lumină

Să-şi croiască drum spre om

Ca să aibă rădăcină

Cum are un trainic pom...



Doar aşa, cu mic cu mare

Vor cinsti pe Creator

Şi în orice încercare

Îl vor vrea de ajutor.



Ca pe vremea lui Ilie

Lasă, Tată, mii şi mii

Ca şi-n calm şi-n vijelie

Să ştie că-i vei păzi,



Să cunoască taina vieţii,

S-o urmeze necurmat

Până-n Ţara Frumuseţii,

Până-n Plaiul mult visat.





George Cornici – 10 Ianuarie, 2011