Poezie Cântarea Mielului

Cântarea Mielului



(Cuprinde Ap. 14. 2-3; 15.3-4)



Din ceruri sus, se-aude vuiet

Ca de-ape mari, învolburate,

Şi mai puternic, ca un tunet,

Reverberând, el tot străbate.



E freamăt de-o nouă cântare

Ce nimeni, n-o poate învăţa,

Doar cei din marea încercare

De-acum în veci, o vor-nălţa.



Pe muntele ce sfânt,... Sion

Vor fi cu-Acel, ce i-a salvat

Rascumpăraţii-n ceresc ton

Cântând un imn, de neuitat.



Pe marea de foc şi de sticlă

Din alăutele lui Dumnezeu,

Îl vor cânta, ştiind să-l zică

E imnul lor, din ceasul greu.



Este cântarea ce-a pus capăt

La confruntarea, în biruinţă,

Şi bucuria-i mare-n freamăt

Că sunt scăpaţi de suferinţă.



E-acea cântare, a lui Moise,

Cântarea scumpă a Mielului,

Şi-acei ce-n chinuri suferise

Dau gloria toată, Domnului:



,,O! Mari lucrări şi minunate!

Doamne Dumnezeu şi drepte,

Sunt ale Tale căi, adevărate,

Din veşnicii ieşite, înţelepte!’’



,,Că Tu eşti Cel Atotputernic,

Peste Neamuri toate Împărat,

Şi orice om, în chip cucernic

Genunchiul, şi-l va fi plecat!’’



,,Cine nu se va teme Doamne,

Stând în prezenţa slavei Tale?

Nimeni, nu poate să întoarne

Poporul Tău de pe-a Ta cale!’’



,,Cine nu va slăvi Numele Tău,

Prin judecăţile cele împlinite?

Căci le-ai turnat peste cel rău

Prin răsplătiri mari şi-ndoite!’’



,,Că numai Tu, unic eşti Sfânt

O! pentru c-astfel ai judecat,

Şi Ţi-ai păstrat prin legământ

Pe-al Tău popor răscumpărat!’’



,,Mulţimi de neamuri vor veni

’Naintea Ta, să Ţi se închine,

Care într-un glas vor pomeni

Gloria-n veci, ce-Ţi aparţine!’’



,,Prin judecăţile mari, arătate,

O! dreptatea Ţi-ai descoperit,

Ca pulsul Alfei vieţii-n toate,

Să bată, în planu-Ţi împlinit!’’



Flavius Laurian Duverna

11 ianuarie 2011