Poezie Adun din cuvânt

Adun din cuvânt divine rubaiate

Si tot câte patru slobode-n ierugă

De cuget, la tâmple de dor înviate,

Lăuntric să mântui colindul în rugă.



Ferestrele toate îmi sunt luminate,

Mai alb ca zăpada isopul din psalmi,

Brodează ecoul tăcerii lui poate

Porfire de rouă, în poduri de palmi.



Miracol, magie şi crez laolaltă

Destramă din ceruri eternul aseamăn,

În ochi pământeşti privirea e daltă,

Sculptând înfrăţirea în fildeşul seamăn,



Un dor de milenii cu miros de pâine,

De vin şi ambrozii în limba iubirii

Se mistuie veşnic de azi înspre mâine

Şi-n slavă colindul, închin nemuririi.