Poezie Lucrare minunata

Un cer albastru, cu sclipiri de soare,

O iarba verde, flori umpland pamantul,

Copaci bogati si plini de cantatoare,

Toate-L slavesc pe Cel ce-a spus cuvantul,



Si prin minune toate-au fost facute.

Iar toamna, cand privesc cu intristare

Ca florile nu se mai fac vazute,

Ci-n locul lor doar uscaciune-apare,



Zaresc belsug de roade pentru lume,

Si-ti multumesc pentru indestulare.

In iarna grea, cand ma cuprinde frigul,

Si cerul e mereu lipsit de soare,



Deschide-mi ochii, ca sa vad castigul

Si rostul din ascuns, cel pentru care

Ingheata tot, de parca zici ca moare,

Si-apoi rasar iar flori de primavara.



In toate este-un scop, si o lucrare

Pe care numai Tu o tii in mana.

Eu Te slavesc, ca esti atat de mare

Si viata mea nu-Ti e deloc straina.



Tu stii tot ce-am facut si ce voi face,

Tot ce-am gresit, si tot ce-mi pare rau

Si pentru mine ai murit pe cruce,

Prin moartea Ta ca sa renasc si eu.



30/12/2010