Poezie Privind, mă minunez...

Privind, mă minunez...



Privind, la Dragostea mare

Doamne Bun, mă minunez,

De-a Ei putere, salvatoare

Căci viaţa-mi Ei,...îi datorez.



M-a smuls din valurile lumii,

M-a tras cu funii de iubire,

M-a ridicat de-asupra humii

Zdrobind cruda-i înlănţuire.



Din valea plângerii... amare

Ea m-a salvat, m-a mântuit,

Şi cea mai sublimă candoare

Prin Golgota, mi-a pregătit.



Şi peste a veacurilor...vrajă

Ce firea noastră-a subjugat,

Balsam a pus, ca şi o strajă,

Semn că ne-a rascumparat



Şi-ntr-adevăr...înspre Calvar

Ea ne-a purtat când suferea,

Când cel mai sumbru itinerar

L-a suit, ducându-Şi crucea.



Mai sus de tronuri şi de regi

A demonstrat, că izbăvirea,

Pentru salvarea lumii-ntregi

Pe veci, Îi va da Stăpânirea.



Flavius Laurian Duverna

08 ianuarie 2011